Salvati Delta

Studii de caz

Umbra lui Fellini la Ticleni

Mihai Istrate (33 de ani) este profesor doctor in informatica, care face zilnic naveta 20 de kilometri de la Targu Jiu la Grupul Scolar Industrial de Petrol Ticleni. Acolo preda informatica si le vorbeste tinerilor despre dezvoltare durabila. Cand nu este la catedra, se dedica programelor Asociatiei Regionale de Dezvoltare Durabila (ADRD), unde ocupa functia de director.

 

Ce v-a determinat sa infiintati Asociatia Regionala de Dezvoltare Durabila?

De la un an la altul observam noi in cadrul liceului si se observa si la scolile generale ca elevii sunt din ce in ce mai putin motivati si nu mai sunt preocupati de alte activitati in afara calculatorului si a relatiilor sociale virtuale. Asa ca am gasit oportun sa realizam un cadru in care ei sa-si desfasoare activitati, sa socializeze, sa constientizeze si alte valori morale. Asociatia s-a nascut in urma unui proiect POSDRU demarat in 2008 de ARDR Gorj, al carei presedinte era unul dintre actualii membri consilieri ai ARDD, colegul meu Antonio Tomoniu, de profesie inginer. Iar celalalt consilier este Claudiu Staicuş, absolvent al Facultatii de Informatica al Universitatii din Craiova. Unul dintre rezultatele organizatiei- mama a fost sa creeze asociatii in 12 comunitati din judetul Gorj.

 

De ce dezvoltare durabila si nu un alt domeniu?

Va spun sincer, intai am ales moto- ul, „Existi doar in ceea ce faci", care ii apartine lui Federico Fellini. Consider ca e util ca fiecare dintre noi in masura posibilitatilor sa incerce sa schimbe ceva. Sa realizam un echilibru durabil intre activitatea noastra, resursele economice pe care le avem si mediul ambiant sa nu ajungem peste 10-20 de ani sa avem un mediu poluat si o societate mai putin educata si un mediu economic chiar mai haotic decat este astazi.

 

Credeti ca regiunea dv. are nevoie mai mult decat altele de o astfel de asociatie?

In ciuda numeroaselor asociatii si fundatii care sunt infiintate cu acte in regula in judetul Gorj - am inteles ca sunt vreo 900 de astfel de asociatii - cred ca doar 2-3 dintre ele sunt active si intr-adevar joaca un rol in dezvoltarea regiunii noastre. Eu consider ca o
astfel de asociatie este unul din factorii importanti de mobilizare, este un coagulator al autoritatii publice locale si al societatii in orice regiune.

 

ARDD are doua filiale: in Targu Jiu si in Ticleni. Faptul ca sunteti profesor a facilitat contactul cu comunitatea? Cum altfel ati reusit sa atrageti oamenii din comunitati in proiectele dv?

Oamenii in general nu sunt atat de receptivi pe cat ar trebui, dar, dupa ce vad cateva exemple de bune practici, dupa ce isi dau seama ca sunt lucruri utile si care lipsesc din comunitate, se implica singuri. Tocmai de aceea avem peste 50 de membri voluntari cu adeziuni. Toata lumea, de la elevi pana la profesori, colegi, inclusiv consilieri locali si angajati ai aparatului administrativ, desfasoara munca voluntara in folosul asociatiei deoarece cred in acest ideal nobil de a realiza niste lucruri durabile si pentru a ajuta societatea din care fac parte. Iar relatiile socio-profesionale pe care le-am dezvoltat de-a lungul voluntari ADRD, ecologizare si socializare timpului au fost foarte importante. Avem parteneriat cu liceul, ca de altfel cu majoritatea institutiilor de invatamant si nu numai de cultura din judet.

 

Care este cel mai relevant proiect in care v-ati implicat pana acum?

Deoarece ARDD este o organizatie tanara, deocamdata nu putem sa ne laudam decat cu mici activitati si proiecte. Sunt pasi mici, sunt actiuni marunte, dar care conduc la schimbarea mentalitatii in regiunea noastra. Am organizat si organizam scoli de vara, am avut tabere, campanii de informare, excursii tematice in care incercam sa motivam tinerii din ziua de azi sa se implice mai mult si sa devina cetateni activi, preocupati de dezvoltarea durabila.
Desfasuram si campanii de mediu si activitati cu o componenta economica importanta, facem si cursuri de formare. Mai nou ne-am acreditat ca centru ECDL - deci, asiguram formarea profesionala si eliberarea certificatelor ECDL pentru permisul de conducere al calculatorului pentru elevi, studenti si profesori. Si am depus un proiect POSDRU pe economie sociala in sprijinul persoanelor cu dizabilitati, care sa le asigure cursuri de calificare in functie de necesitati, pentru a intra mai usor pe piata muncii. Prin pasi marunti, prin educatie la nivel individual, la nivel local si regional, se poate schimba ceva in Romania. Personal, la un moment dat am fost implicat intr-un proiect al ARDR care a constat in gazduirea timp de noua luni in 20 de comunitati din judetele Gorj si Dolj a peste 70 de voluntari din Europa, Africa si America de Sud. Acestia i-au mobilizat pe oameni, au facut atat actiuni pe mediu cat si activitati extracurriculare cu tineretul. Iar in momentul cand vezi un latino-american ca iti aduna gunoaiele din spatele si din fata casei cred ca educatie cu mai profunda semnificatie nu exista.

 

Cum vad tinerii, principalii beneficiari ai proiectelor dumneavoastra, dezvoltarea durabilă?

Ei constientizeaza in primul rand ca sunt responsabili pentru dezvoltarea durabila, pentru ca este vorba de viitorul lor. Prin intermediul actiunilor noastre am incercat sa ii facem atenti la componentele dezvoltarii durabile, uneori cu mai mult accent pe cea sociala si de mediu. Ei se implica foarte mult in mod voluntar, mai ales pentru ca, pe langa procesul instructiv-educativ, simt nevoia sa desfasoare si alte activitati, fie ca este vorba de campanii de mediu, fie ca este vorba de campanii sociale, de acte caritabile etc. Unii dintre ei au absolvit deja liceul si sunt plecati pe la universitati din tara si din strainatate, dar tinem legatura si abia asteapta sa vina acasa si sa mai participe la anumite activitati. Este util pentru ei sa aiba si o astfel de formare in domeniul dezvoltarii durabile pentru a putea aplica aceste principii in sectoarele de activitate in care isi vor desfasura studiile si vor lucra mai tarziu.

 

Sunteti optimist in privinta asta?
Ma caracterizeaza optimismul. De multe ori, in cadrul relatiilor cu autoritatile publice locale si cu diversi factori de decizie, am intampinat obstacole. Sa nu credeti ca a fost foarte usor. Dar consider ca prin perseverenta si printr-o atitudine pozitiva absolut orice lucru pe care ti-l pui in gand se poate infaptui.
Daca privim doar prin spectrul portofelului care este mai tot timpul gol, va dati seama ca optimismul scade direct proportional cu nivelul salariilor. Cand am devenit profesor, nici nu imi imaginam sa am satisfactiile profesionale pe care le-am avut de-a lungul timpului. Este o motivatie suficienta pentru a-ti desfasura activitatea atunci cand poti sa contribui la fericirea celorlalti. Cred ca este mult mai important decat nivelul actual al remunerarii noastre din sistemul de invatamant.

 

Nota: articol scris de Maria Popa si publicat in numarul 7/ decembrie 2011 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter