Salvati Delta

Stiri si evenimente

Economie sociala pentru oamenii strazii

Lipsa banilor, a perspectivelor de angajare si a socializarii sunt unele dintre cele mai grave probleme ale oamenilor fara adapost, exilati la periferia periferiei societatii. Atelierul ocupational al organizatiei Samusocial e una dintre micile metode care-i ajuta pe adultii strazii sa treaca peste aceste probleme si sa paseasca spre reintegrare sociala.

 

Peste drum de poarta Palatului Cotroceni, într-un tarc cu gratii încropit de jandarmi, câteva zeci de pensionari protesteaza cu pancarte si sloganuri la câteva zile dupa ce presedintele declarase ca nu exista bani pentru majorarea pensiilor în 2012. E o amiaza câinoasa de sfârsit de noiembrie, cu temperaturi ce scad sub 0 grade Celsius. Câtiva pasi mai încolo, în curtea unei case scunde de pe Soseaua Grozavesti, unde-si desfasoara activitatea asociatia Samusocial din România, o jumatate de duzina de oameni de toate vârstele se învârt de colo colo, iar înca pe-atâtia stau înghesuiti unii într-altii, tacuti, pe bancile din holul de la parter. Oamenii acestia nu protesteaza pentru pensii, probabil ca nici nu au pensie sau nu vor avea, si nici nu au iesit în strada. Cei mai multi locuiesc în strada. Fac parte din categoria cea nevazuta si ignorata a persoanelor fara adapost. La subsol, atmosfera e ceva mai destinsa si mai joviala. Trei barbati îsi trag sufletul asezati pe scaune. Tocmai ce au terminat lucrul la atelierul ocupational gândit de Samusocial ce se desfasoara de trei ori pe saptamâna. Sub îndrumarea Alinei Neagu, una dintre cele doua asistente sociale care se ocupa de atelier, participantii au modelat tot soiul de figurine din ipsos. Au turnat o statueta reprezentând un chip trist lui Christos, un mulaj dupa Pieta lui Michelangelo, o statuie renascentista înfatisând-o pe Fecioara Maria tinându-l pe brate pe Isus dupa crucificare, si câteva forme plate de masini care ar urma sa fie desenate si transformate în magneti ornamentali de lipit pe frigidere. Acum, cei trei barbati fara adapost asteapta cuminti ca ipsosul sa se usuce si sa se întareasca.

 

Atelierul ocupational e un proiect demarat în mai 2011 de Samusocial, una dintre cele mai active organizatii care ofera servicii medicale si umanitare persoanelor fara adapost. Oricare dintre oamenii strazii de asistenta carora se ocupa Samusocial pot lua parte la atelierul care desfasoara tot soiul de activitati în functie de priceperea oamenilor care vin la atelier. Barbatii se ocupa mai degraba de partea de ipsoserie si de tâmplarie: fac statuete din ipsos sau suporturi de pahare din lemn. Femeile, mai migaloase, se ocupa cu de-ale handmade-ului, ba fac bratari împletite din ata colorata sau din margele însirate pe fir dupa modele dinainte stiute, fie croiesc si cos saculeti sau alte maruntisuri. În mod cert, atelierul ocupational al Samusocial nu e orientat spre profit. Banii obtinuti din vânzarea putinelor produse realizate aici sunt folositi pentru a cumpara alte materii prime.

 

Scopul muncii în atelier e munca în sine. „Atelierul ofera o forma de terapie ocupationala", spune asistenta sociala Alina Neagu. „Pe lânga faptul ca îi tine ocupati, la atelier încercam sa-i obisnuim sa respecte un program, sa vina la timp, si cum sa se comporte cu cei din jur si sa se respecte unul pe celalalt". Cu alte cuvinte, oamenii strazii care vin la atelier învata unul de la altul, gasesc un mod de a-si omorî plictiseala endemica, si îsi reamintesc cam cu ce se mânânca un loc de munca si relatiile de la locul de munca. În fond, o slujba, daca nu permanenta si cu contract, macar temporara si la negru e scopul oricarui om al strazii. Atelierul ocupational e una dintre verigile procesului prin care un om al strazii e îndrumat catre un loc de munca si, subsecvent, catre schimbarea statutului de persoana fara adapost.


Câti oameni fac parte din categoria persoanelor fara adapost nu se poate sti cu exactitate. Sunt greu de recenzat pentru ca nu e ca si cum ar avea vreun domiciliu stabil. Mai mult, nu pot fi reperati cu usurinta nici pe strada sau în parcuri pentru ca pe foarte multi dintre ei nu-i tradeaza nimic. Potrivit datelor de care dispune Ministerul Muncii, în Bucuresti traiesc în jur de 500 de persoane fara adapost. În 2004, de pilda, CASPIS estima ca în Bucuresti sunt în jur de 5.000 de persoane fara adapost. Estimarile asistentilor de la Samusocial se învârt în jurul unui total asemanator. Din 1997 si pâna în 2010, numai la serviciile organizatiei Samusocial au apelat peste 3.800 de adulti fara adapost.

 

„În fiecare an apar 300 de cazuri noi si 300 de oameni mor în stradă", spune Elena Adam, coordonatoare de proiecte la Samusocial. În cel mai bun caz deci, numarul persoanelor fara adapost ramâne constant. Reculul economic abrupt al României din ultimii trei ani si efectele sociale inerente au umflat si mai mult numarul oamenilor care au ajuns sa doarma în scari de bloc, în canale, în parcuri sau te miri pe unde. „Numarul lor tot creste si asta datorita situatiei socio-economice", e de parere Elena Adam. „Îi e greu unei persoane dintr-un mediu normal sa-si gaseasca un loc de munca sa-i permita sa-si plateasca chiria, întretinerea, sa mai si manânce bine si sa se mai si îmbrace". Iarna situatia se agravează. Santierele se închid, asa ca multi dintre oamenii strazii, care îngroasa rândurile lumpenproletariatului, cea mai amarâta categorie a muncitorilor, ramân fara bani de chirie si mâncare.


Chiar daca îngustarea pietei muncii e cât se poate de daunatoare, nu lipsa locului de munca e principala cauza ce face ca o persoana sa ajunga fara adapost. Potrivit Elenei Adam, conflictul în familie e cel mai comun factor cauzal. „Sunt multi care îsi pierd locul de munca, dar au sprijin din partea familiei si nu ajung în strada", spune Elena Adam. Printre categoriilor sociale cele mai predispuse sa majoreze numarul persoanelor fara adapost se numara, apoi, somerii, persoanele cu probleme psihice, copii institutionalizati ajunsi la majorat si persoanele vârstnice abandonate de rude. Raportul dintre barbatii care traiesc în strada si femeile care traiesc în aceleasi conditii e net defavoravil celor dintâi. La nivelul Capitalei, 23% dintre persoanele fara adapost sunt femei, iar restul de 77% sunt barbati.

 

Bogdan are 30 de ani si e unul dintre barbatii fara adapost ai Bucurestiului. Face parte din primul grup de oameni care au participat la Atelierul Ocupational si continua sa mearga frecvent la activitatile organizate în subsolul sediului organizatiei Samusocial. Spre deosebire de majoritatea celorlaltor coparticipanti care, spune Alina Neagu, au reusit sa-si gaseasca locuri de munca permanente, lui Bogdan nu-i arde sa se lege prin contract de vreun angajator. Lucrul cu ziua în constructii sau la descarcat autocamioane cu marfa i se potriveste mai bine. Când are nevoie, îsi gaseste el ceva, ca e descurcaret si stie piata neagra a muncii ca-n palma.

 

Cu toate acestea, Bogdan e unul dintre cazurile ceva mai fericite. Acum doarme în casa unei verisoare si o duce mai bine cu sanatatea. De lucru, îsi mai gaseste si iarna, la amenajari interioare. Dar cel mai mândru e ca s-a lasat de „compot", cum îsi alinta viciul bauturii.
A stat el si-a cugetat prelung pâna s-a dumirit ca bautura numai bine nu-i face, ca-i nenoroceste sanatatea, ca-l usuca de bani, ca-l face sa se poarte urât cu membrii familiei extinse. Sa se gândeasca la efectele bauturii i-a dat ghes asistenta Alina Neagu, în timpul discutiilor de la atelierul ocupational. Acum, Bogdan spune ca desi tovarasii din strada îi iau abstinenta în derâdere, nu are de gând sa-si reia metehnele prea curând.

 

Povestea lui Bogdan probeaza utilitatea unui atelier de economie sociala precum cel organizat de Samusocial. E o ocazie ca oamenii strazii sa-si dezvolte aptitudini si priceperi noi, sa socializeze si sa fie consiliati psihologic si practic. Si, cine stie, cu putin noroc, chiar un pas catre un nou loc de munca.



Samusocial, prietenul oamenilor fara adapost


Samusocial, la origine organizatie umanitara franceza specializata în persoane fara adapost, a luat fiinta în România în 1999, construindu-se pe fundamentul Medicilor fara Frontiere. În principal, Samu se ocupa de furnizarea de servicii de urgenta si asistenta persoanelor fara adapost. Organizatia detine un centru de zi, unde oamenii strazii primesc saptamânal hrana, medicamente, iar de câte ori este nevoie, asistenta medicala si psihologica. Pe lânga Centrul de Zi de pe Soseaua Grozavesti, Samusocial opereaza si trei echipe mobile care, în noptile de miercuri, joi si vineri ale fiecarei saptamâni ies pe teren pentru a descoperi noi cazuri de adulti fara adapost si pentru a le oferi asistenta de urgenta.

 

Oamenii strazii îsi gasesc job prin Samu


Asistentii sociali de la Samusocial încearca, printre altele, sa le faciliteze beneficiarilor lor accesul pe piata muncii. „Asistentul social ia anunturile în fiecare dimineata, îsi face o idee ce e disponibil si, în functie de fiecare beneficiar, cauta împreuna ceva potrivit", spune coordonatoarea de proiecte Elena Adam. O parte a oamenilor fara adapost de care se îngrijeste organizatia îsi gasesc locuri de munca în constructii sau posturi de agenti de paza. Altii ajung sa lucreze cu contract de munca pe perioada determinata în Atelierul de Reinsertie Sociala, un proiect în care Samusocial colaboreaza cu organizatia Ateliere Fara Frontiere; acolo, alaturi de indivizi provenind din alte categorii defavorizate, oamenii fara adapost reconditioneaza calculatoare vechi ce sunt ulterior vândute. În alte cazuri, oamenii strazii sunt îndrumati spre alte ateliere sociale la Oradea, Iasi, Timisoara, Bistrita- Nasaud, Arad sau Brasov.

 

Nota: articol scris de Adrian Deoanca si publicat in numarul 7/ decembrie 2011 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter