Salvati Delta

Stiri si evenimente

Economia fara bani

De secole bune, economistii ne spun ca nu putem trai fara bani, ca economia, consumul si, in ultima instanta, civilizatia insasi sunt dependente de bani. Barterul ofera o alternativa viabila si durabila care poate corecta esecurile economiei monetare.

 

In Valea Lares din Anzii peruvieni oamenii au putini bani. Nu pentru ca urmasii incasilor ar fi pauperi, ci pentru ca banii nu le prea folosesc. In zona s-a dezvoltat una dintre cele mai extinse retele de piete de barter din lume in care localnicii schimba in natura legume, fructe, cereale si frunze de coca. Pietele de barter, alternative la schimburile monetarizate si la economiile autarhice de subzistenta, asigura accesul tuturor familiilor din zona la hrana diversa si fac banii inutili.

 

Valea Lares e structurata pe trei paliere de altitudine. In cea mai joasa zona, yunga, se cultiva in special fructe si coca, iar in zonele mai inalte, quechua si puna, conditiile sunt mai favorabile culturilor de cereale, cartofi si manioc. Din pricina conditiilor nefavorabile de mediu, localnicii au trebuit mereu sa fie inventivi ca sa se asigure ca au mereu parte de hrana indestulatoare si diferita. Localnicii au pus la punct chalayplasa, piete in care localnicii din cele trei zone aduc produsele in exces si le dau la schimb pentru altele care nu pot fi cultivate in zona lor.

 

Masurile folosite la schimburile in natura sunt stabilite pe baza conventiilor sociale. Participantii schimba, de pilda, fie un tubercul de cartof pentru un manioc, fie un pumn de grau pentru unul de porumb. Paritatea schimbului nu e deosebit de riguroasa si lasa loc de caritate si de solidaritate. Se intampla adesea ca femeile sarace sau in varsta, care nu pot sa cultive la fel de mult ca cei in putere, sa primeasca ceva in plus, peste unitatile de barter convenite. Pietele de barter din Anzi sunt, asadar, mecanisme care regleaza nu numai dieta si biodiversitatea, ci si relatiile sociale si disparitatile de statut. Mai mult, intrucat femeile sunt cele care merg in pietele de barter sa schimbe produsele in exces, aceste piete imbunatatesc rolul femeilor in societatile montane din Anzi. Faptul ca ele sunt insarcinate cu procurarea unei hrane cat mai diversificate si nutritive le ofera un statut ridicat in familie, intrucat prin schimb furnizeaza tipurile de produse pe care barbatii nu le pot cultiva.

 

„Sunt forme non-monetare de procurare a hranei care s-au nascut din cultura andina", scriu Alejandro Argumedo, Neus Marti si Michael Pimbert, trei cercetatori experti in economii locale sustenabile cu expertiza in Anzii Peruvieni. „Chalayplasa e un raspuns local la pierderea controlului asupra surselor alimentare si la incertitudinile pietelor agroalimentare. Astfel, comunitatile locale isi redefinesc sistemul economic incorporand o combinatie de forme monetare si nemonetare de schimb care asigura durabilitatea ecosistemului, a biodiversitatii montane si a culturii locale", conchid cercetatorii.

 

***

 

Pietele de barter din Anzi sunt amenintate insa de incercarile guvernului, ale Bancii Mondiale si ale companiilor agricole multinationale de a-i determina pe localnici sa intre pe fagasul economiei oficiale, monetarizate. Profetii pietei nu vad cu ochi buni trocul, pe care teoriile economice clasice si neoclasice il considera o forma primitiva de schimb, stramosul civilizatiei economiei de piata conduse de dorinta de profit, in care cererea si oferta sunt intermediate prin bani. Potrivit acestor teorii, banii, ca instrument de plata, ar fi aparut ca masura de eficientizare a schimbului in natura. Barterul nu functiona perfect din pricina dificultatii de a gasi la timpul potrivit pe cineva care sa aiba nevoie de ce ofertantul avea in exces si, sa aiba, la randul lui, o cantitate in surplus de bunuri de care sa aiba nevoie ofertantul. In aceste conditii, banii au aparut ca unealta abstracta, care elimina problematica potrivirii cantitative si temporale a ofertei si nevoii. Drept urmare, schimbul mediat monetar, mai eficient si mai sigur, a inlocuit, in calitate de forma economica superioara, barterul primitiv.

 

Antropologii care studiaza banii dintr-o perspectiva sociala, mai putin orientata spre regulile nemiloase ale pietei, nu agreeaza acest tip de intelegere a dominatiei banilor. Pentru ei, banii nu reprezinta neaparat singurul mecanism de schimb, iar barterul nu e obligatoriu o forma desueta de schimb, ci functioneaza adesea paralel cu sistemele economice monetare si corecteaza scaparile celor din urma. „Barterul e adesea prezent acolo unde pietele care folosesc bani sunt ineficiente, de regula din cauza deficitului de lichiditati", scrie antropologul Keith Hart, profesor emerit la University of London, intr-o lucrare in care expune o viziune sociala asupra banilor si schimbului. „Argentinienii, in contextul crizei de bani din 1999-2002 s-au ingramadit in cluburi de barter. Oamenii aveau o idee destul de clara asupra valorii bunurilor pe care le dadeau la schimb multumita pietelor monetare coexistente la care erau prea saraci sa participe", explica Hart. Asadar, daca banii se presupune ca au aparut ca regulator al barterului, barterul continua sa existe ca alternativa la esecurile pietei.

 

***

 

Recesiunea economica globala si lipsa accentuata de bani a readus in actualitate barterul nu doar in zone presupus subdezvoltate economic, ci chiar in sanul civilizatiei capitaliste. In octombrie 2011, New York Times spunea povestea retelei de barter din Volos, Grecia, tara europeana care, potrivit statisticilor economice oficiale, se afla cel mai aproape de buza prapastiei falimentului. Unitatea Alternativa Locala (TEM in greaca), e o retea pe care localnicii din Volos o folosesc pentru a schimba bunuri si servicii, de la baby-sitting la ore de limbi straine sau depanari de calculatoare la mancare gatita in casa - si sa primeasca reduceri la produsele si serviciile unora dintre firmele locale.

 

Reteta de functionare a retelei presupune ca membrii sa se inscrie intr-o baza de date virtuala si sa-si deschida un cont care se masoara in unitati TEM. Un TEM e echivalentul de barter al unui euro. Membrii pornesc cu zero unitati TEM si dobandesc credit oferind bunuri si servicii, iar apoi folosesc creditul pentru a obtine alte bunuri si servicii. De asemenea, membrii pot primi vouchere a caror valoare e exprimata in unitati TEM pe care le pot folosi ca sa primeasca reduceri la tarifele in euro ale comerciantilor locali. Reteaua din Volos e asadar, o combinatie hibrid intre moneda alternativa si barter. Si nu are nimic care s-o faca primitiva, anacronica sau ineficienta economic. Din contra, la fel ca in cazul pietelor din Anzi, deschide accesul celor care nu au bani catre produse pe care altfel nu le-ar putea cumpara si pune umarul la coeziunea comunitatii.

 

Grecia nu e singurul exemplu de tara cu probleme economice unde se apeleaza la barter pentru corectarea lipsei de bani. Televiziunea americana ABC semnaleaza o crestere importanta a numarului de membri pe care il au retelele de barter din SUA. Situl www. swap.com, destinat acestui tip de schimb, contabilizeaza mai bine de 4 milioane de membri, www.barterquest. com intermediaza schimburi de bunuri de valoare mare, cum sunt proprietatile imobiliare, iar sectiunea de troc de pe www.craigslist.com e actualizata zilnic. La nivel local, unii mici antreprenori au inceput sa accepte plata pentru serviciile lor sub forma de contraprestatie, iar mamele din California isi imbraca adesea odraslele cu haine obtinute la schimb.

 

Barterul revine nu doar din pricina reducerii puterii de cumparare. Un alt factor crucial este aparitia si extinderea cu adevarat globala a Internetului. Daca in vremuri trecute barterul era incapacitat de nealinierea ofertei cu cererea, Internetul ofera indeajuns de multe optiuni cat sa satisfaca cele mai multe nevoi. Astfel, gratie Internetului, banii nu mai reprezinta singurul instrument de tranzactie.

 

Schimbul in natura nu e cu nimic mai prejos sau mai neeconomic decat pietele ce functioneaza pe baza de bani. Din contra, in unele conditii, barterul repara ceea ce pietele strica. In Anzi, asigura perpetuarea biodiversitatii si accesul diverselor categorii de locuitori la produse pe care nu le pot cultiva ei insisi si nici nu le pot cumpara. In Volos, strange relatiile sociale si ofera o portita spre bunuri si servicii la vreme de penurie de euro in borsetele grecilor. In Statele Unite, faciliteaza continuarea relatiilor economice si nu permite blocarea consumului.


Una peste alta, barterul nu e nicidecum o practica uitata, o forma economica arhaica, ci o modalitate de schimb eficienta si utila economic, social si ecologic, chiar si in conditiile instituirii predominantei banilor in capitalismul tarziu.

 

Scurta istorie a trocului

 

Barterul sau trocul reprezinta o modalitate de schimb prin care bunurile si serviciile sunt transferate direct in schimbul altor marfuri sau servicii. De regula, e bilateral, adica presupune doar doi parteneri de schimb, insa se intampla ca trocul sa fie si multilateral, implicand parteneri multipli de schimb si schimburi succesive. Contrar opiniilor populare si cartilor de istorie pentru liceu, exista putine dovezi ca ar fi existat in trecut societati bazate doar pe barter. In sens invers, introducerea metodelor monetare de intermediere a platii nu a eradicat complet barterul. Trocul tinde sa inlocuiasca banii in vremuri de criza monetara caracterizate de hiperinflatie sau de spirala deflationara, cum a fost cazul Germaniei interbelice. De asemenea, trocul a jucat un rol important in comertul international cu tarile comuniste a caror moneda nu era convertibila. Departe de a fi o metoda desueta de schimb, barterul s-a dezvoltat intr-o unealta sofisticata folosita chiar si de marile companii. Prin barter, companiile devin mai eficiente, monetizandu-si activele nefolosite si obiectele de inventar pe care le detin in exces. Incepand cu secolul XX, barterul a capatat semnificatii noi, legate de trendul ecologic. Astfel, trocul este promovat ca modalitate de limitare a risipei de resurse, o alternativa verde.

 

Nota: articol scris de Adrian Deoanca si publicat in numarul 7/ decembrie 2011 al revistei Comunitatii Durabile.

 

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter