Salvati Delta

Stiri si evenimente

Artificii si spaime

Cea mai relevantă veste pentru anul de-abia început este că, în 2050, vom atinge pragul de nouă miliarde de suflete rătăcite pe Pământ. În rest, 2012 nu anunţă chestiuni palpitante. Rămâne cum am stabilit încă de anul trecut.


Doar o minune sau o calamitate ar putea opri organizarea summit-ului de la Rio de Janeiro din luna iunie. Conform revistei The Economist, mult trâmbiţatul eveniment, care ar urma să schimbe locul dezvoltării durabile pe agenda lumii, va fi un fiasco. Liderii lumii par hotărâţi să se prezinte doar la poze şi fursecuri, fără alte implicaţii. Degeaba s-au chinuit brazilienii, în noaptea de Revelion, să arunce în aer zeci de tone de artificii emoţionante, căci soarta summit-ul a fost pecetluită de cel puţin patru ani. Criza mondială nu ne-a făcut mai precauţi. Poate doar mai patetici în discursul despre soarta lumii.


Doar maşina timpului ar mai putea salva marele vis european. Bătrâna doamnă e cuprinsă de spasme şi spaime felurite. Ceva nu a mers conform graficului de activităţi, iar actele adiţionale care vizează prelungirea stării de eurovisare nu sunt agreate chiar de toţi partenerii. Şi aici vorbim de 27 de parteneri, cu roluri, atribuţii şi bugete diferite. Deci treaba nu e atât de simplă. Poate ar trebui revizuit, din capul locului, acordul de parteneriat. Sau poate ar trebui să listăm toate eurostereotipurile care înconjoară spaţiul comunitar şi să regândim puţin planul de salvare. Şi e musai să închidem aparatele radio când casele internaţionale de rating mai scot câte un punctaj. Să învăţăm ceva din povestea cu Wall Street, care n-a fost jefuit de bandiţi, ci de clarvăzători financiari.


Doar Sherlock Holmes ne-ar putea oferi indicii despre Ordinul de Ministru 2346/18 octombrie 2011, care este bine pus la păstrare în sertarele Ministerului Muncii. Despre acest ordin mistic se spune că ar cuprinde structura şi atribuţiile comisiei interdisciplinare care va trasa direcţiile strategice pentru perioada 2014 - 2020. Culmea mirării, acest document de importanţă strategică şi democratică nu poate fi văzut cu ochiul liber. Practic, în acest moment nu-i putem vedea şi atinge pe acei oameni care vor decide cât şi unde vor fi infuzaţi bani comunitari pentru a atinge nivelul de coeziune cu restul ţărilor din Uniune. Culmea indignării este că vrem să ajutăm, nu să cerem dare se samă. Ar fi regretabil să repetăm experienţa din perioada de programare a fondurilor alocate între 2007 - 2013.


Dar, dacă nu avem înclinaţii meditative, putem opta oricând pentru activităţi exotice precum lectura într-o bibliotecă comunitară. Referinţe suficiente regăsim în articolul Mariei Popa de la paginile 7-9. Dacă nu ne place cartea şi ne vine să ne urcăm pe pereţi, mai bine încercăm să cultivăm niscaiva tomate pe verticală. Loredana Diaconescu a documentat intens subiectul culturilor verticale care ar putea, la un moment dat, să ne scoată din foame şi disperare. Sau ne putem prelungi vacanţa, pornind într-o călătorie molcomă cu trenul prin România. Adrian Deoancă a găsit o listă impresionantă de argumente pentru a desemna trenul ca fiind unul dintre cele mai sustenabile mijloace de transport.


Proiectul „Parteneriat pentru dezvoltare durabilă" şi redacţia „Mai mult cu mai puţin" vor avea multe subiecte de dezbătut şi în anul 2012. Din primăvară vom mişuna prin ţară în căutarea dezvoltării durabile şi vom povesti pe larg despre proiecte inedite. Primiţi cu dezvoltarea durabilă?

 

Nota: articol scris de Ionut Codreanu si publicat in numarul 8/ ianuarie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter