Salvati Delta

Stiri si evenimente

Mama urbanismului participativ

Locuitorii unui cartier al Londrei s-au opus intereselor imobiliare și au reușit să devină dezvoltatorii propriului cartier. Coin Street Community Builders e întruchiparea urbanismului participativ, făcut de către localnici pentru ei înșiși.


Malul sud-londonez al Tamisei e una dintre cele mai apreciate zone ale metropolei britanice. În jurul turnului Oxo, simbol al Londrei contemporane, și a străzii Coin s-a dezvoltat un cartier vibrant, plin de restaurante, galerii de artă, studiouri de design și locuințe cu chirii ieftine. Când urbaniștii dau exemple de practici sustenabile și urbanism participativ, zona Coin Street revine cu încăpățânare. Lucrurile nu au stat așa mereu. Zona Coin Street era, acum patru decenii, gri, pustie și deprimantă. Un tip de peisaj specific mai oricărui oraș industrial din Anglia baronesei Thatcher. Pentru aspectul actual, londonezii nu au de ce să le mulțumească dezvoltatorilor imobiliari privați. Ci chiar locuitorilor zonei care n-au capotat în fața puterii investitorilor.


La sfârșitul anilor '60, o zonă de aproape 57.000 de metri pătrați din South Bank, la doi pași de Royal National Theatre și de galeriile Tate Modern, rămăsese în paragină. Acest spațiu, folosit pentru docuri, fabrici și locuințe muncitorești a suferit un declin rapid în condițiile închiderii fabricilor și extinderii afacerilor imobiliare. Treptat, cartierul muncitoresc s-a pierdut. Școlile s-au închis, micile magazine au intrat în faliment, locuitorii au plecat sau au fost evacuați. În planurile urbanistice de la mijlocul anilor '70, zona era marcată pentru dezvoltare comercială. Investitorii imobiliari se luptau să construiască birouri și hoteluri, inclusiv o clădire care ar fi urmat să fie cel mai înalt hotel din Europa. Din tot acest proiect ambițios de dezvoltare comercială lipseau doar rezidenții, care nu-și mai găseau locul printre clădirile de sticlă.


Tocmai exclușii au reușit să dea planurile peste cap. Locuitorii s-au opus reducerii spațiului public și delocalizării familiilor. Viziunea lor viza un cartier cu locuințe accesibile, cu oportunități de muncă și cu spații publice deschise care să valorifice apropierea de Tamisa. Diferența dintre locuitorii din zona Coin Street și cei supuși demolărilor în alte locuri, din Anglia sau aiurea, e că londonezii și-au dus opoziția la un alt nivel. În loc să se lamenteze, s-au organizat. Și le-a ieșit.


În 1977, au înființat organizația Coin Street Action Group care a conceput planuri urbanistice pentru South Bank. Spre deosebire de dezvoltatori, localnicii nu doreau birouri si hoteluri, ci parcuri si locuințe sociale. Grupul de Acțiune a pus pe hârtie planuri pentru locuințe, pentru un nou parc pe marginea râului, o zonă pietonală, ateliere de producție, magazine și locuri de divertisment. Ideea era ca zona să devină un loc mai bun pentru trăit, vizitat și muncit. Cele două proiecte antagonice au fost supuse dezbaterii publice și, într-un final au fost aprobate amândouă. După 7 ani de campanie potrivnică, investitorii imobiliari au vândut terenurile municipalității care le-a cedat către Coin Street Community Builders (CSCB), compania cooperatistă a activiștilor, contra sumei de doar 1 milion de lire.

Pentru a obține finanțarea necesară materializării planurilor, activiștii au gândit tot soiul de scheme de profit. De pildă, au semnat contracte temporare pentru spații de parcare, iar veniturile le-au investit în locuințe sociale. O altă strategie, aparent contraintuitivă, a fost să deschidă comerțului unele spații. „Nu e nici o ironie că aici există restaurante, e o strategie economică deliberată", explică Iain Tuckett, activist și actual director executiv al CSCB. „Orice strategie care se vrea sustenabilă trebuie să aibă ceva care aduce bani și trebuie să-i recicleze. E o abordare de tip Robin Hood".


Compania a reușit să facă compromisuri comerciale fără să-și trădeze cauza. În 1988, se dădea în folosință primul complex de locuințe sociale și o fostă clădire de pe chei dedicată magazinelor și birourilor. În 1994, alt ansamblu de locuințe sociale a început să primească locatari, iar cel mai recent s-a deschis în 2001. Ansamblurile de locuit conțin case, duplexuri, și apartamente mici, fiecare cu spații de parcare și cu grădină comună.


Povestea de succes a activiștilor de pe Coin Street a devenit exemplu în urbanismul participativ și comunitar nu doar pentru că oferă un model de regenerare fără gentrificare, ci și pentru că infirmă o sumă de mituri. Localnicii nu sunt complet lipsiți de putere în fața giganților imobiliari, atât timp cât se organizează și vin cu alternative. De asemenea, arată că o antrepriză socială nu se limitează la asistență, ci poate găsi metode prin care să mulgă investitorii privați de bani pentru proiectele sociale.

 

Nota: articol scris de Adrian Deoanca si publicat in numarul 8/ ianuarie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter