Salvati Delta

Stiri si evenimente

blog.thomasfrank.org

2050: Se strange latul in jurul stomacului

Au mai rămas doar 38 de ani până în anul 2050, când Pământul va fi populat de nouă miliarde de oameni care vor trebui hrăniți. Resursele se împuținează de la an la an, dar comportamentele de consum se diversifică. Dacă tot nu există dezvăț pentru mâncăi, specialiștii ne privesc de sus și ne propun soluții inovatoare.


Cel mai recent studiu al ONU, „Starea pământului arabil al lumii și resursele de apă pentru mâncare și agricultură", arată că fermierii trebuie să mărească producția cu 70% până în 2050 ca să hrănească populația lumii.


Doctorul Dickson Despommier, microbiolog, ecologist și profesor la Universitatea Columbia din New York, spune că acum 12.000 ani era doar o singură fermă pe planetă, în timp ce astăzi cultivăm pe o suprafață egală ca mărime cu America de Sud. „Cu metodele agricole folosite în ziua de astăzi vom avea nevoie de încă o suprafață arabilă de mărimea Braziliei pentru a hrăni cele nouă miliarde de oameni pe care planeta îi va avea în 2050, conform estimărilor Națiunilor Unite" mai scrie într-un articol, Despommier. În condițiile în care există zone în care clima nu permite practicarea agriculturii, este nevoie de terenuri destinate pășunatului, iar schimbările climatice strică culturi prin secete sau inundații, unde găsim o Brazilie pe care să cultivăm?


Soluții verticale


Cu aceste date și îngrijorări în minte, specialiștii în agricultură au pornit în căutarea unei soluții și au găsit-o în cultivarea pe verticală (vertical farming). Conceptul vrea să rezolve două mari probleme ale omenirii: schimbarea climatică și siguranța alimentară. Cultivarea pe verticală ar urma să se facă pe straturi de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice şi alte soluţii nutritive pentru cultivarea legumelor și plantelor (n.r. - sistemul hidroponic). Apa folosită ar fi reutilizată, iar plantele și legumele vor fi rotite astfel încât soarele și aerul să ajungă la ele. Cultivarea urbană ar reduce costurile hranei pe care populația unui oraș o consumă, prin eliminarea costurilor de transport, ambalare și depozitare.

 

Avantajele cultivării pe verticală:
- Producție pe tot parcursul anului;
- Independență față de vreme, lipsa riscului de inundații, dăunători sau secetă;
- Mâncarea obținută este organică, pentru că nu conține ierbicide, pesticide;
- Reduce folosirea combustibililor fosili (nu presupune folosirea utilajelor);
- Transformă proprietățile urbane abandonate în centre de producere a hranei
- Produce noi locuri de muncă.


Pe vertical înainte


Mișcarea de înverzire pe verticală a atins cote maxime pornind de la ideea experţilor de la Ginger Group, o firmă de consultanță în inginerie și planificare urbană, care propune transformarea turnul Eiffel, într-unul verde. Cei 324 de metri de oțel ar urma să fie acoperiți de 12 tone de tuburi de irigare și şase milioane de plante, așezate în așa fel încât să nu interfereze cu priveliștea de care se bucură cei peste şapte milioane de vizitatori pe care turnul îi atrage anual. Principalul scop ar fi absorbția a 87.8 tone CO2. Această investiție ar însemna verde de Paris pentru orașul în cauză, crede Nabila Ramdani, editorialist la The Guardian, care nu vede cu ochi buni investirea a 72 de milioane de euro pe timp de criză, deși proiectul încă nu a fost aprobat de oficialii francezi. Dacă Turnul Eiffel ar deveni "plămânul verde" al Parisului, poate noi am putea transforma Casa Poporului în "plămânii verzi" ai Bucureștiului, să se înverzească toată Europa de ciudă...


Cultivarea gusturilor


Întrebarea „și azi ce mai mâncăm?" poate fi pusă la nivel global și pe termen lung. Grija pentru asigurarea unei nevoi primare ne face să fim din ce în ce mai creativi. Experții văd într-o nouă lumină resurse care până acum doar colcăiau sub ochii noștri. În viitor, am putea alege din meniul restaurantelor salată de insecte cu dressing de maioneză, iar la felul principal puteți opta între meduză la grătar și friptură de cangur în sânge. Ministere din țările occidentale au început să investescă bani milioane de euro în programe de cercetare în domeniul entomologiei (ramură care se ocupă cu studiul insectelor). Practic este pusă în discuție cultivarea insectelor comestibile pentru a fi date spre consum. Acest lucru ar putea fi posibil prin hrănirea lor cu resturile rămase de la procese alimentare, precum producerea berii, producerea sucului de mere sau a cojilor seminţelor de soia.
Dacă resursele folosite acum se vor epuiza, atunci va trebui să ne adaptăm gusturile în funcție de schimbările planetei și astfel meniul enumerat mai sus va fi unul obișnuit în anul 2050. Pofta bună!


Predicții pentru 2050:
- populație bătrână: speranța de viață a oamenilor crește, dar invers proporțional cu natalitatea, astfel că se estimează că în 2100 procentul populației de vârsta a treia va fi de 22%;
- foamete: în timp ce țările din Africa se confruntă cu foamete, în țările dezvoltate mâncarea este risipită;
- sănătate: oamenii, din diverse motive, mănâncă fără cumpăt, astfel tot mai multe țări au început să crească copii obezi, dar lumea se confruntă și cu alte boli, cum ar fi demența, depresia, cancerul;
- războaie: deși multe tări au semnat tratate privind deținerea de arme nucleare, există state ale lumii care investesc în această zonă.

 

Nota: articol scris de Loredana Diaconescu si publicat in numarul 8/ ianuarie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter