Salvati Delta

Stiri si evenimente

Cosmin Constantin

Cu alte cuvinte: ≠?∏∂#&#!

În primul număr al revistei noastre, vă prezentam povestea idilică a orăşelului Sheffield din Marea Britanie. Dincolo de toate sinergiile comunitare, constatam că acel orăşel este guvernat de un moto vibrant: Sheffield, unde oamenii contează. Evenimentele din marea stradă numită România ne arată că oamenii locului cer acum un singur lucru: să conteze.


Ultimele două săptămâni de proteste sunt o mană cerească pentru tehnocraţii, administratorii şi birocraţii din ţara noastră. Asistăm cu toţii la trezirea din latenţă a celui mai important actor din viaţa socială - cetăţeanul. Desigur, putem aplica un set de precauţii privind reprezentativitatea şi relevanţa revendicărilor din pieţele României, dar nu mai putem să ne culcăm pe-o ureche. Ignorarea acestor semnale sociale ar fi sinucidere curată pentru foştii, actualii şi viitorii manageri ai patriei. Prin urmare, lăsăm politica deoparte şi ne concentrăm pe politici. Adică pe management de ţară.


Pauperitatea generalizată şi adâncirea decalajelor dintre categoriile sociale nu pot fi contestate. Periodic, aceste situaţii sunt măsurate şi comunicate aseptic. Evident, acestea sunt doar nişte efecte. Cauzele sunt bine dosite în negura ultimilor 20 de ani şi niciun manager de ţară nu a reuşit să le anihileze din faşă sau să le prevină. Chipurile, taman în aceste zile protestatare s-ar lucra la ruperea cercului (sau circului) vicios. Cu toţii suntem recipienţii unor comunicate ce vorbesc despre indicatori macro-economici, ratinguri pozitive şi semnale de încurajare din partea investitorilor şi pieţelor de capital străine. Cu alte cuvinte:≠µ∏∂#&# ! Nimeni nu înţelege o iotă din acest limbaj codat, impersonal, care te face să te simţi prost pentru că nu eşti broker la bursă.


Tot ironia face ca anul acesta să fie declarat Anul îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii. Deci nu este anul ratingurilor de ţară, nici al scrisorilor de intenţie adresate Fondului Monetar Internaţional. Într-adevăr, pieţele României sunt aglomerate acum şi de pensionari şi de oameni care au trecut de prima tinereţe, dar şi de tineri. Dar am fi naivi să credem că a fost atins acel prag al solidarităţii. Dincolo de emoţia străzii, trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ. Ultimul recensământ ne arată că populaţia îmbătrâneşte şi scade numeric, mediul rural concentrează aproape la fel de multă populaţie ca şi mediul urban, iar căpşunarii de acum câţiva ani s-ar putea să-şi fi stabilit domiciliul permanent în ţările care i-au exploatat pentru câţiva eurocenţi. Ne place sau nu, la finalul fiecărei zi de protest, tot segregaţi rămânem, căci anul 2020 nu va arăta la fel pentru noi toţi.


Nu este exclus ca peste opt ani, nivelul de trai al pensionarilor să fie identic cu cel de acum. Probabil tot ei vor fi ţapii ispăşitori ai proastei gestionări a găleţii cu contribuţii sociale. Bineînţeles, pensionarii nu vor mai fi aceeaşi. O bună parte din pensionarii lui 2020 va fi compusă din bugetarii care au fost sacrificaţi în ultimii ani de criză. Evident, ne vom lovi de o mică problemă: dacă astăzi au venituri şi contribuţii subumane, oare cum va arăta calculul de pe talonul de pensie? Aşadar, vestea cea mai proastă nu e că mâine va fi mai rău. Pur şi simplu nu va fi mai bine.
Tineretul şcolit urecheşte va fi invitat să se reorienteze şi să accepte că nu există o corelaţie între oferta de educaţie şi piaţa muncii. Cu alte cuvinte:≠µ∏∂#&# ! Discuţiile nu vor fi foarte lungi. Probabil că tinerii din 2020 vor face cam ce fac şi astăzi. Vor ciupi din şomajul vinovat oferit de statul român sau vor pleca din ţară. Iar tinerii care au tras lozul norocos din punct de vedere profesional vor fi atât de recunoscători destinului, încât vor abandona planurile familiste.


Nimic din scenariile depresive de mai sus nu trebuie să se întâmple, în condiţiile în care un bun manager de ţară va şti cum să jongleze cu toate aceste castane încinse. Bineînţeles, acest manager nu este o entitate mitologică. El există, doar că este chinuit de paradoxuri şi frustrări. Managerul de ţară reprezintă întregul corpus de instituţii publice, funcţionari, oameni de afaceri, entităţi non-profit şi vedete de cancan. Noi toţi suntem managerii acestei ţări, doar că ne-am refugiat în micimea fişelor de post, am delegat şi amânat în neştire orice decizie şi acum ne căutăm cuvintele. Uneori scoatem cuvinte odioase din engleza pentru afaceri, alteori scoatem sloganuri creative. Nu este exclus ca, la capătul acestor frământări, să ne alegem şi noi cu un moto de ţară: România - ţara în care oamenii contează.

 

Nota: articol scris de Ionut Codreanu si publicat in numarul 9/ februarie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter