Salvati Delta

Protectia mediului

Raul Cazan

URBEA DURABILA. Vilnius sau civilizatia urbana ascunsa in padure

 

Vilnius este o binecuvantare pentru plamani. Strategiile locale verzi nu sunt singura explicatie pentru care capitala Lituaniei are cel mai curat aer dintre aglomeratiile urbane din Europa. Desi industria in zona e doar o umbra a erei sovietice, traficul urban este destul de dens, iar cladirile de birouri ocupa tot mai mult spatiu, si pe orizontala si pe verticala, drept victorie a ”dezvoltarii”. Oricat de cliseistic ar suna, copacii sunt raspunsul pentru nivelurile atat de scazute de CO2, CO, NO si metale grele.

Pe de alta parte, lituanienii nu taie copaci, nu intervin masiv in paduri, nu defriseaza, nu exporta cantitati imense de materie lemnoasa. Pare bizar pentru business-ul romanesc, nu?

 

O padure de mituri baltice

Un cunoscut basm baltic are in centrul sau copacii. Regina Serpilor, Egle – personajul povestii, are puterea de a transforma oamenii in copaci. Povestea abordeaza mitul intoarcerii eterne si o teogonie lituaniana destul de comune si fara importanta pentur subiectul nostru. Basmul arata cum Egle se pedepseste pentru tradare transformandu-si copiii si pe sine in copaci. Fiii sai au devenit stejar, frasin si mesteacan, fiica sa a devenit plop, iar ea insasi s-a transformat in molid.

 

Lituania era, in vremuri stravechi, faimoasa pentru padurile sale salbatice, era taramul barbarilor mult indepartati de crestini. Primele documente cunoscute vorbesc de un pamant al padurilor si mlastinilor, iar aceasta imagine a dainuit pana in secolul al XVI-lea. Padurea lituaniana e locul unde oamenii se simt in siguranta, unde zeii locuiesc, ne-a spus cercetatorul politic Jolanta Bielskiene, reprezentanta a think-tank-ului lituanian Institutul DEMOS al Gandirii Critice.

 

Relatia dintre oameni si copaci este indestructibila, spune aceasta. Toata lumea pagana a fost construita pe imaginea Copacului Vietii: radacina – lumea subterana, trunchiul – lumea comuna, ramurile si frunzele – un locus al zeilor si al sufletelor stramosilor. Credeau ca arborele este gazda sufletelor moarte. Chiar si astazi oamenii cred in traditia de a imbratisa copacii”, spune cercetatoarea.

 

Vreau sa reamintesc ca am devenit crestini foarte tarziu, deci pentru o buna parte de timp (unii ar zice ca pana recent, in secolul al XVI-lea) ritualurile si credintele pagane erau parte a vietii de zi cu zi”, adauga Kristina Sadauskiene, redactor sef al revistei de mediu Ozonas din Klaipeda. Chiar si astazi, ritul crestin catolic interfereaza cu obiceiuri baltice pagane.

 

Padurile aveau statut de locuri sacre, interzise. Serveau drept temple natural prin care oamenii alesi vorbeau cu zeii. Preotii baltilor credeau ca arborii pot simti si ca au o viata carnala. Fiecare specie de copac apartinea unei zeitati. Precum in basm, stejarul, cea mai puternica esenta, este cel mai respectat si il reprezinta pe Zeul Fulger, Perkunas. Lituanienii inca au obiceiul sa planteze un stejar in cinstea unui baiat nou-nascut si un tei in cinstea unei fete, iar la inmormantari presara crengute de brad pe drum ori le pun pe mormant.

Lake and forest of Trakaiș Vilnius green belt

 

Strategiile locale nu sunt totul

Am preluat o abordare mecanica si m-am adresat autoritatilor locale cu privire la calitatea aerului din Vilnius. Am facut o lista de intrebari pentru primarul Arturas Zuokas asteptand sa aflu masuri exceptioanele care au dus la aceasta performanta. Primarul e un neoliberal, cu o “viziune de business”, destul de contestat, si care pare preocupat de ecologia urbana. La limita se poate lauda cu un PR bun in ce priveste initiativele de mediu. Ati putea crede ca aerul curat din Vilnius este determinat de strategiile de mediu ale municipalitatii. Nu e asa! Iar primarul m-a convins de asta intr-un interviu online.

 

Vilnius nu are un plan de mediu, dar principiile de dezvoltare a orasului sunt cuprinse in alte planuri relevante, precum Planul General pana in 2015 si Planul Strategic al orasului Vilnius pentru 2012-2020. Aceste documente includ principii de dezvoltare durabila, salvarea zonelor verzi si crearea unui mediu sanatos.

 

Intrucat capitalele est-europene nu mai au industrie grea, poluarea aerului este cauzata, in mare parte, de trafic si lipsa spatiilor verzi. “Mereu ne gandim cum sa rezolvam problemele legate de trafic in oras, mai ales in orasul vechi. Investigam idei moderne si prietenoase cu mediul  pentru a le implementa in transportul public. Se iau in considerare si mai multe modalitati de finantare”, spune primarul. Mai mult, Vilnius a fost primul oras european care a implementat un sistem de inchiriere a bicicletelor electrice in centrul orasului, o idee care a ajutat la reducerea traficului din oras, sustine primarul.

 

Cu privire la poluarea aerului, suntem mandri ca Indexul Green City publicat de Siemens arata ca Vilnius are cel mai curat aer dintre capitalele europene”, adauga Zuokas.

 

Aerul depinde, insa, de o gramada de verde! Parcul Vingis, cea mai intinsa suprafata verde din Vilnius, este o padure veche de cateva secole. Cele 162 de hectare de spatiu verde sunt un ecosistem veritabil de padure. In jurul padurii seculare s-a dezvoltat asezarea ce ulterior a fost cuprinsa in Vilnius. Vingis, padurea, era sursa de viata si de materiale pentru dezvoltarea comunitatilor, iar nu un spatiu ce trebuia “curatat”.

 

Vilnius are un numar de spatii verzi pe care trebuie sa le pastram, sa le dezvoltam si sa le administram corect. Ne gandim la moduri de a extinde aceste spatii. In viitorul apropiat vom renova unul dintre cele mai vechi parcuri din oras - Sereikiskiu, situat in centrul orasului, langa castelul Gediminas”, spune primarul.

 

Primaria din Vilnius are, insa, o pata neagra in istoria sa – in 2008, Consiliul Municipal a aprobat o autorizatie de constructie pentru un mall. Acest lucru ar fi dus la distrugerea a 13 hectare din parcul Vingis, insa cetatenii au protestat masiv pana au oprit constructia. Pe atunci, Zuokas nu era primar.

 

Vilnius Cathedral

 

 

Poate e o chestie culturala…

Centurile verzi incredibile care inconjoara capitala si din restul tarii asigura o abordare holistica despre cum ecologia urbana este sprijinita din afara cetatii. Dar de ce lituanienii nu isi taie copacii intr-o perioada in care padurile sunt devastate in toata lumea? Poate e ceva cultural…

 

“Padurile au fost dintotdeauna un ascunzis pentru lituanieni”, spune Bielskiene. De asemenea, padurile sunt un loc de supravietuire: oamenii isi puteau asigura toate nevoile economice din padure. Mai tarziu, padurea a fost schimbata cu gradina. “La mijlocul secolului al XX-lea principala tema a padurilor din literatura lituaniana a fost inlocuita treptat cu tema gradinii. Cu toate acestea, padurea este tot acolo, mai mult decat un furnizor de energie, ci sursa de arta. Arta este in continuare plina de motive legate de padure si copaci, in special sculptura”, conchide aceasta.

 

Padurile sunt o parte inseparabila a peisajului lituanian, urban sau rural sau chiar cultural. Toata verdeata noastra este impamantenita in constiinta noastra prin cantece si povesti. Natura e vie in literatura. Chiar si scriitorii contemporani au dificultati in „a scapa” de ea. Avem ‘muschiul ca o patura moale’, ‘copacul de la poarta unde asteapta mama’, ‘copacul de pe deal’, ‘padurea unde fratii se ascund’ si apoi ‘se odihnesc’”, spune Sadauskiene.  Si rezistenta impotriva ocupatiei sovietice implica arbori; Partizanii lituanieni se auto-numeau “fratii de padure” si se ascundeau in desisuri.

 

Lituanienii au o legatura stransa cu pamantul. “Aproape fiecare lituanian are un petec de pamant. Aceasta nevoie speciala previne poluarea solului si a padurii. Fiecare generatie a fost crescuta dupa credinta ca pamantul este casa si masa, mancam si respiram ce punem in el”, spune Bielskiene. Pana si termenul “fara pamant” are o conotatie extrem depreciativa in limbile baltice.

 

Si acum, serios…

Avem aproape o treime din teritoriu acoperit de paduri si toate padurile sunt in conditii bune. Vilnius este chiar un oras verde sculptat intre paduri”, spune Sadauskiene.

 

In timpurile sovietice erau 31% paduri, iar acum procentul se apropie de 33% din suprafata tarii. “Proprietarilor li se dau stimulente financiare europene pentru a planta copaci pe terenurile lor, a caror fertilitate este mai mica de 30%. Chiar multi lituanieni folosesc acest stimulent. Uniunea Europeana plateste costurile plantarii, costurile plantelor si finanteaza ingrijirea padurilor timp de 5 ani pentru padurile tinere”, spune Jokubas Margenis, un batran inginer silvic experimentat si dedicat.

 

Efectul pozitiv al subventiilor UE este transformarea terenurilor in paduri. Unii agricultori abandoneaza agricultura si incep sa planteze paduri. “Dar, cum sunt compensatii importante pentru cresterea stejarilor, multi dintre ei planteaza doar stejari.  Momentan, in consecinta, problema este pierderea frasinilor”, spune Bielskiene.

 

Padurile nu sunt neaparat vechi de secole, dar plantarea este. “Prima inspectie a padurilor lituaniene a avut loc in Lituania in perioada interbelica, in 1922, cand structura padurilor din Lituania era investigata in premiera. Multe paduri au fost distruse in al doilea razboi mondial”, spune Margenis.

 

Desi in timpul ocupatiei sovietice aveai voie sa tai copaci, in present e strict interzis. Daca sunt specii protejate in padure nu se permite nicio activitate forestiera in padure, niciun fel de interventie, explica Margenis.

 

In concluzie            

Cu toate acestea, “marimea conteaza”, avertizeaza Sadauskiene. Lituania este o tara mica. Prin urmare, Vilnius este mic comparativ cu alte capitale europene. Se spune adesea doar marimea ne-a facut sa sarim in primele locuri in topurile verzi la categoria privind calitatea aerului”.

 

Sunt foarte multe masini in oras, si e pacat ca si atunci cand distantele sunt mici, oamenii aleg sa meaga cu automobilul in detrimentul transportului public. Nu avem o schema pentru biciclete in orasele noastre. Nu avem campanii puternice pentru a intari transportul public”, spune Sadauskiene. Editorul crede ca dimensiunea redusa a tarii este principalul motiv pentru aerul curat. “Tot verdele din oras si din jur este bun, dar nu putem continua cu un stil de viata daunator sperand ca toti acesti copaci vor compensa daunele”, spune aceasta.

 

Da, putem spune ca ne indeplinim obiectivele privind calitatea aerului datorita procentului de 33% de suprafata impadurita, dar, de asemenea, Lituania nu are industrie”, conchide Margenis.

 

Toate padurile lituaniene, de stat sau private, sunt in conditii bune, sunt de parere intervievatii. Sunt printre cele mai bine pastrate din Europa si, din punct de vedere business, genereaza un venit semnificativ la buget prin taxe. Valoarea padurilor lituaniene de-a lungul timpului a crescut constant. Cu toate acestea, in ciuda tuturor abordarilor si consideratiilor, aerul curat, peisajul fantastic , buna sanatate publica si respectful pentru a comoara vie depasesc datele legate de ecologia urbana din Vilnius. Iar abordarea culturala a relatiei dintre padurile lituaniene si ecologia urbana face ca acest articol sa fie o lauda si o recomandare de a face o plimbare prin parcul Vingis.

 

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter