Salvati Delta

Stiri si evenimente

beatbureaucracy.org

Dezvoltare pe-ntelesul tuturor

Antti Kivelä este unul dintre directorii programului guvernamental de dezvoltare, SITRA, din Finlanda. Este un domn puţin trecut de 40 de ani, cu o figură bonomă şi deschisă. Alături de colegele sale Marja Illi şi Kirsi Mäki, domnul Kivelä răspunde la orice nelămurire legată de proiectul pilot „Chioşcul de sănătate". Acest proiect pilot este inclus într-un set de 30 de proiecte strategice care vorbesc despre dezvoltarea durabilă a societăţii finlandeze, de la urbanism ecologic la bunăstarea cetăţenilor.


Domnul Kivelä şi programul SITRA sunt o măsură a gradului de dezvoltare la care a ajuns Finlanda. O scurtă vizită pe site-ul oficial al acestui program m-a convins pe mine, cetăţean român,aflat la 2400 de kilometri distanţă de Helsinki, că-n Finlanda instituţiile publice sunt cu adevărat deschise. Deşi Finlanda este membru UE din 1995, pe site-ul SITRA nu am găsit niciun cuvânt din fondul lexical bruxellez. Ditamai coordonatorul de fonduri dedicate inovării şi cercetării - în anul 2010 au avut un buget de 685 milioane euro - se adresează publicului în cuvinte simple, inteligibile şi aproape mămoase. Astfel, profesioniştii care lucrează pentru SITRA au ales să îşi explice statutul de instituţie publică, aflată sub controlul Parlamentul finlandez, printr-un joc de cuvinte cel puţin dezarmant: SITRA, proprietatea cetăţenilor. Şi pentru că este un bun public, echipa finlandeză îşi prezintă priorităţile, agenda şi interesele într-o manieră cât se poate de deschisă. Lipseşte registrul scorţos, îmbibat cu texte de legi şi hotărâri de guvern care să le justifice existenţa şi misiunea. Exprimarea impersonală şi rece este înlocuită cu obsesivul „noi" - noi suntem, noi facem, noi credem, noi investim. Probabil li se trage de la motto-ul „Construim împreună viaţa bună". O altă găselniţă semantică ce te face să te simţi confortabil în site-ul SITRA şi să explorezi în profunizime.


Cele 30 de domenii pe care le acoperă SITRA sunt adresate tuturor categoriilor de public: persoane particulare, organizaţii sau primării. Nu există criterii de eligibilitate clare, doar o apetenţă bizară pentru idei originale şi convingătoare. Nu te dă nimeni afară din site. Dimpotrivă, eşti rugat să vorbeşti oricând cu unul dintre experţii SITRA. Experţii ăştia au poze profesionale - toată lumea zâmbeşte -, au adrese de e-mail şi telefoane. Deci instanţa care hotărăşte cât de pertinentă e ideea ta nu se ascunde după ghiduri ale solicitantului şi link-uri care te duc spre Eroare 440. Are un chip şi o identitate.


Înainte de 20 februarie, cazul SITRA ar fi putut stârni invidie. Încă nu ştiam dacă programul POSDRU va fi întrerupt sau suspendat. Acum ştim că a fost întrerupt şi că la baza acestei decizii ar sta „unele deficienţe majore ale sistemului de management şi control al Programului operaţional dezvoltarea resurselor umane". Caruselul declaraţiilor publice s-a pus în mişcare, iar comunicatele şi conferinţele de presă au abundat cu exprimări de tipul „se vor face verificări", „se va regla situaţia" sau „vor fi aplicate măsuri". Din nefericire, niciun guler alb nu şi-a putut descâlci limba să spună pe româneşte: „Noi muncim acum pe rupte ca să rezolvăm problema". Aşa că SITRA n-ar mai trebui să ne albăstrească de invidie, ci să ne umple de spume furibunde.


O posibilă deblocare a relaţiilor dintre cetăţeni şi experţi (autorităţi, structuri şi departamente) ar putea veni din iniţierea celor din urmă în tainele limbii materne. Avem nevoie de cuvinte simple, frumos ticluite, care să ne convingă că expertul este sigur pe informaţia pe care o oferă. Cunoaşterea şi autoritatea nu mai pot fi ascunse în articole de lege şi trimiteri către zeci de documente. Legea Transparenţei nu este doar un reper juridic, ci şi un derivat al legii bunului-simţ. Cât timp gulerele albe ale patriei nu vor scoate capul din căpăstrul limbajului birocratic, putem fi îndreptăţiţi să afirmăm că interesul public este garantat şi gestionat de nişte oameni cu probleme grave de anxietate. Anxietatea expertului mic şi speriat de orice întrebare care nu are număr de ordine şi nu vine printr-un secretariat.


Problema comunicării corecte a tot ce înseamnă ban public este esenţială în aceste momente de confuzie şi iritare în arena publică. Avem o găleată de bani blocaţi pe undeva şi avem o mulţime de îndoieli privind buna lor gospodărire. Opinia publică, dirijată în bună măsură de o presă nu foarte dispusă să se specializeze în tematica POS DRU, se uită strâmb către cei care au dat cu piciorul unor oportunităţi istorice. Şi acum chiar nu este cazul să ne dăm experţi în ochii publicului (nu că ar fi fost vreodată cazul). Nu societatea trebuie să fie după chipul şi asemănarea POS DRU, ci invers. Mai bine să tragem o privire spre Finlanda, să ne uităm la cum comunică o instituţie publică şi să nu uităm esenţialul: POS DRU, proprietatea cetăţenilor.

 

Nota: articol scris de Ionut Codreanu si publicat in numarul 10 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter