Salvati Delta

Rapoarte de activitate

animatedtv.about.com

Captain Planet si Rosiorii de Vede

Simbolistica eco nu iartă pe nimeni. Verdele este noul roz. Frumos şi naiv, dacă nu ar fi de-a dreptul periculos pentru universul dezvoltării durabile. Teatralizarea planetei muribunde s-ar putea să coste mai mult decât face. Vorbim despre o megaproducţie, începută acum trei decenii, care cuprinde tot soiul de secvenţe, mai mult sau mai puţin artistice, care au singur scop: să ne sensibilizeze.


Educaţia pe stil nou mizează foarte mult pe latura psiho-afectivă a individului. Este de presupus că un ţânc din anii '90, care a crescut cu serialul de animaţie Captain Planet, ar avea astăzi o viziune mult mai profundă asupra problemelor din mediul înconjurător. Dar serialul copilăriei s-a încheiat şi ţâncul a devenit adolescent.


A devenit deja parte dintr-un sistem educaţional care-l pregăteşte să devină factor de producţie. Aici apare prima disonanţă cognitivă - profitul şi protecţia mediului nu sunt compatibile întotdeauna. De cele mai multe ori se impune o negociere, un compromis. Aproape de fiecare dată, mediul pierde la masa verde a negocierilor. Viaţa de tânăr adult îl îndepărtează şi mai mult de eroii din Captain Planet. Tânărul nostru face o listă sumară cu absurdităţi şi non-sensuri. Vede tot felul de feţe publice care se jură că se gândesc la viitorul ţării şi la dezvoltare durabilă. Paradoxal şi previzibil, gesturile de guvernare sunt opusul declaraţiilor oficiale. Deci mai contabilizăm o disonanţă cognitivă în universul fostului iubitor de eroi planetari.


În paralel cu retorica mare despre problemele serioase ale lumii, vecinul de la apartamentul 99 îşi sparge în continuare pereţii din casă şi eludează cu mult succes rigorile legii. Cu un strop de şpagă sau de milogeală, orice cadru legal poate fi dizolvat sau suspendat. Domnia legii este doar o glumă burgheză, iar politicile globale nu au nicio legătură cu scara lui de bloc, cu strada şi cartierul copilăriei lui. Taman acel cartier unde bătea mingea în primii ani de viaţă şi povestea entuziasmat despre Captain Planet. Prin urmare şi prin cumul de frustrări, tot efortul de sensibilizare a individului ar produce un efect invers. În locul unei persoane conştiente şi responsabile, s-ar putea să avem de-a face cu o persoană cinică, dezgustată sau chiar predispusă la autism social şi ecologic.


Dar, dincolo de indivizii educaţi în cicluri incomplete şi schizofrenice, planeta şi fanii ei îşi continuă prestaţiile de sensibilizare. Evident, prin evenimente simbolice şi acţiuni care predispun la o minimă introspecţie şi gândire macro. Spiritualitatea de tip nou ne sugerează ca, până la viaţa de apoi, să reflectăm şi asupra vieţii urmaşilor noştri. Odată cu primele războaie civile din lumea a treia şi primele invazii occidentale prin ţările producătoare de petrol au început şi campaniile de culpabilizare şi responsabilizare a individului. Omul modern este rugat să stingă lumina şi să-şi măsoare amprenta de carbon, ca să mai uşureze guvernele şi corporaţiile lumii de atâta responsabilitate eco. Iar strategia este cel puţin inteligentă, dacă nu diabolică. Practic, individul este încurajat şi sensibilizat să se monitorizeze în permanenţă, să-şi urmărească propria urmă pe pământ. Cât timp este ţinut ocupat cu reducerea amprentei de carbon, oamenii mari şi preocupaţi organizează conferinţe globale, concerte dedicate urşilor polari şi mai semnează câte un contract de concesionare a viitorului nostru şi al nepoţilot noştri.


Chiar de curând am tras cu toţii o partidă straşnică de reflexivitate, celebrând Ora Pământului. Startul s-a dat la Sydney şi, previzibil, a făcut ocolul Pământului, milioane de oameni aprinzând lumânări simbolice şi economice. O gură mai cârcotaşă ar putea spune că Ora Pământului este un An Nou mai puţin popular. În rest, circul este global. Vibraţia planetară a ajuns chiar şi la Roşiorii de Vede, unde s-au stins luminile primăriei, dar recitalurile de chitară nu s-au ţinut „la rece", ci au fost întreţinute staţii de amplificare energofage. Curată impostură în numele unui mediu curat.


Carevasăzică, ce-am economisit pe becuri, dăm pe lumânări şi concerte. Unde mai pui şi costurile suplimentare ce se ivesc în cadrul unor astfel de evenimente: salubrizare, securitate şi alte onorarii. Pe aceeaşi axă ideologică cu Roşiorii de Ved se află şi Rio de Janeiro, cu summit-ul preconizat în luna iunie. Evident, facturile şi desfăşurarea de forţe vor arăta disproporţionat, pentru că şi amploarea celor două evenimente este diferită.


Un singur lucru va lega Roşiorii de Vede de îndepărtatul Rio de Janeiro: făţărnicia.

 

Nota: articol scris de Ionut Codreanu si publicat in numarul 11/ Aprilie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

 

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter