Salvati Delta

Stiri si evenimente

Educatia: subventionarea de fatada sau investitie durabila?

Școala este, înainte de toate, un lung curs de auto-dezvoltare. Și dacă tot este subvenționat de stat, statul trebuie să beneficieze de pe urma acestei investiții. Astfel că școala trebuie să fie un lung curs de auto-dezvoltare a societății.


În Brazilia, școala este o afacere, o investiție. Dacă statul trebuie să plătească pentru educația copiilor, cel mai potrivit este să transforme această politică într-o investiție. Fidel acestui principiu, guvernul de la Brasilía a inițiat proiectul „Știință fără frontiere" (Science without Borders). Contextul este relativ simplu: este criză. Modalitatea inteligentă de a scăpa de criză, conform The Economist, este investiția în inteligența latentă a elevilor și studenților. Șefa statului brazilian, Dilma Vana Rousseff, a pus pe picioare o bursă guvernamentală prin care tinerii sunt trimiși la școli înalte de prin alte state: Marea Britanie, SUA, Italia sau Franța. Reforma învățământului este un proces îndelungat, iar criza nu așteaptă după politici și strategii de implementare. Lucrurile trebuie să se miște repede.

 

Tinerii, odată întorși în țară, au la dispoziție un sistem bine pus la punct de integrare pe piața muncii. Organizații non-guvernamentale au creat parteneriate cu actorii industriali din domeniile vizate de programul de burse. Mai mult, proiectul „Știință fără frontiere" nu este integral subvenționate de stat. Un sfert din sumă este investită chiar de mediul de afaceri (costul total este de 1,65 miliarde de dolari). Sintetizând întregul mecanism: studenții au capacitea de a învăța, statul și mediul de afaceri au fonduri pentru a investi, iar societatea per ansamblu va avea beneficiile unei infuzii de oameni pregătiți să scoată țara din criză. Este o situație din care toți vor avea de câștigat. Sistemul s-a dovedit eficient în anii '60 și '70 când, conform The Economist, Brazilia a desfășurat un program similar de burse în domeniile extracției de petrol, cercetare în agricultură și design aeronautic. Acum Brazilia este pe primul loc în toate cele 3 domenii.

 

România a avut și ea gânduri mărețe și politici ambiţioase, cu tineri trimiși în străinătate, la studii, pe banii statului. Mecanismul „Bursei Naționale Guvernul României" a fost inspirat de modelul brazilian și a constat în subvenționarea studiilor pentru 150 de tineri. Doar că la noi tinerii trimiși în străinătate la studii au fost, o perioadă de timp, niște șomeri străluciți. Motivul oficial invocat de autorități evoca „lipsa de compatibilitate" a legii care i-a trimis la studii cu legea care urma să îi integreze pe piața muncii. Și așa, statul român s-a zbătut mai bine de trei ani să găsească o soluție, până când s-a prescris obligativitatea acestora de a lucra pentru stat.

 

Din cei 150 de tineri implicați în proiect, unul singur a reușit performanța de a ajunge bugetar. Codru Vrabie a absolvit în 2007 un master în afaceri publice europene la Universitatea din Maastricht, grație programului de burse al guvernului. A ajuns să lucreze la Camera Deputaților nu datorită statului, ci chiar împotriva lui. Singur a bătut la porțile instituțiilor publice unde a crezut că poate face ceva cu cele învățate. Problemele programului, așa cum au fost ele detaliate de Codru Vrabie, descriu incapacitatea statului de a capitaliza propria investiție și încremenirea unui sistem într-o birocrație care nu vede competența de hârtiile ce ar trebui completate la angajare. „În mod normal un astfel de program are trei părți distincte - recutarea, școlarizarea și plasarea", spune Vrabie. În ceea ce privește recrutarea, aceasta ar fi trebuit să plece de la o analiză de nevoi. A fost, într-adevăr, identificată o problemă pentru că urma să aderăm în spațiul comunitar. Dar inventarierea nevoilor de expertiză nu s-a mai făcut și s-a trecut direct la recrutare. Codru Vrabie reclamă lipsa de viziune a programului şi consideră că „în mod normal, statul trebuia să se uite la pachetul propriu de politici publice, să-și evalueze nevoile de competențe și de număr de personal, după care să purceadă la selecție". Mai mult, dincolo de aspectul ocupării unor locuri de muncă necesare, este vorba și de calendarul proiectului. Fostul bursier acuză şi „faptul că au fost acceptate solicitări de-a valma, și pentru licență, și pentru masterat și pentru doctorat mie", semn că „statul nu știa exact ce competențe caută și pentru ce orizont de timp".

 

Etapa cu cele mai mari probleme a fost, în mod evident, etapa de incluziune pe piața muncii. Dacă numai unul din cei 150 de tineri a fost angajat, rata de success a programului, raportat la acest indicator, este de 0,66%. Pentru o investiție de 60 de milioane de dolari pare un rezultat final total neproductiv. „Comisia ar fi trebuit să culeagă informații despre nevoile de personal de la instituțiile publice și să ne ofere nouă, absolvenților, felurite opțiuni de plasare în sectorul public", e de părere Codru Vrabie. Pentru că nu a existat această situație centralizată, responsabilii proiectului au mers la premier să ceară o mână de ajutor. Însă nici la premier nu exista o situație. Mai mult, în ceea ce privește politica resurselor umane a lui Emil Boc, strategia era mai curând axată pe restructurări.

 

În toată această situație complicată, tinerii bursieri ai au stat timp de trei ani, după terminarea studiilor, cu telefonul lângă ei, gata să primească o funcție publică. În tot acest timp au fost încremeniți în proiect, deși multora dintre ei li s-au oferit slujbe în țările în care au urmat studiile. Au fost însă nevoiți să se întoarcă, în baza unui contract fără fond. Altfel, ar fi fost obligați la achitarea sumei investite de stat. Prin urmare, statul nu doar că nu a reușit să rezolve problema, dar s-a trezit că este chiar încurcat de tinerii trimiși la școli înalte.

 

Singurul bursier angajat la stat, Codru Vrabie, a reușit să ajungă, în urma propriilor eforturi, consilier al președintelui Camerei Deputaților. Aici însă lucrurile au devenit și mai frustrante pentru el. Vrabie consideră, în continuare, că nu a fost cea mai provocatoare experiență profesională, în ton cu condițiile impuse de statul român înainte de a-l trimite la studii.

 

Codru Vrabie: „N-am fost exploatat la adevărata mea valoare. Eu, să fi fost șef de instituție și să fi avut un astfel de om în echipă, l-aș fi munci înzecit și l-aș fi pus să îmi schimbe cultura organizațională. După ce am plecat de-acolo, s-a văzut foarte bine că nu există sistem de plasare, pentru că eu am spus că pot lucra în 10 instituții publice, doar să mi se ceară sprijinul".

 

De ce statul Român a trecut cele 60 de milioane de dolari la capitolul pierderi, în vreme ce Brazilia a ajuns, în 40 de ani, pe locuri fruntașe datorită tinerilor trimiși la la școlile înalte din lume? Codru Vrabie vorbește despre o neputință generală şi despre o proastă plasare a investitorilor în educaţie. „Nu guvernul ar trebui să investească, ci sectorul privat. Dar sectorul privat din România are alte obiective și aspirații, toate pe termen incredibil de scurt. ONG-urile pot planifica doar pe termen mediu, deci nici din partea aceasta nu vine o presiune puternică. Iar statul nu va face niciodată nimic de capul lui", susţine Vrabie.

 

Brazilia perseverează în ciuda recesiunii de acum si pariază bani grei pe tinerii pregătiți temeinic în domeniile economice importante pot scoate țara din criză. În România, la opt ani de la plecarea la studii în străinătate a primilor tineri bursieri, încă mai așteptăm. Codru Vrabie lucrează astăzi în consultanţă şi priveşte în urmă cu un optimism moderat. Crede că "dacă mai așteptăm un pic, să vedem ce fac oamenii care au fost școliți în program, s-ar putea să descoperim că impactul este unul real. Depinde la ce vrem să ne uităm și la vrem să măsurăm". Brazilia se uită la economie.

 

Nota: articol scris de Irina Zamfirescu si publicat in numarul 11/ Aprilie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

 

 

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter