Salvati Delta

Resurse

Raul Cazan

O excursie spre UNESCO si justitie sociala

Concursul celor doi castori si-a trimis sase castigatori in excursia din Delta Dunarii, insa, precum promisesem, doar acolo unde dezvoltarea durabila se practica in situ.

Spuneam la debutul concursului Comunitatii Durabile ca in Romania zilelor noastre multe dintre obiectivele dezvoltarii durabile par sa fie antagonice.  Mai  stiam  si ca SE POATE.

Asta era PROVOCAREA. Sa gasim impreuna, la finalul fiecarui episod, exemple 100% romanesti de crestere durabila, de proiecte eficiente, facute cu respect pentru resursele de azi si drepturile generatiilor viitoare (la dezvoltare, la mediu curat, la egalitate de sanse).

Ne-am ales cu o colectie de resurse si recomandari valoroase pentru oricine are pe mana un proiect in tara asta. Iar la schimb, Comunitatea Durabila a oferit castigatorilor o Delta Dunarii alternativa, ferita de zorzoanele “marelui potential turistic”, dar si de depresia lui “nu se poate”.

Lili Damian, Mahmudia

 

Mahmudia. O intreprindere sociala

Prima zi a excursiei durabile ne-a oprit la Atelierul de impletituri din Mahmudia. Dupa o excursie scurta cu barca pe bratul Sfantu Gheorghe si “admirarea” unor constructii turistice parasutate de pe pasunile alpine elvetiene direct inima de stuf a Deltei, grupul a vizitat Mahmudia, specificul local “de uscat” al zonei. Specificul local deltaic, prea mult alterat de blocurile sovietice delimita in gri strada principala. In capul Mahmudiei, in cladirea vechiului CAP, lucreaza trei sau mai multe doamne la impletitul stufului.

“Acum mai bine de 25 de ani aveam o fabrica in toata regula in care lucram trei femei din localitate la prelucrarea papurei”, spune Lili Damian, cu un ton care exprima nostalgia pentru vremurile de dinainte. Stuful era exploatat realmente la scara industriala, iar produsele finite isi gaseau debusee in statele membre CAER. “Eram tinere, aveam salariu, aveam un rost”, completeaza Lili. Capitalismul salbatic a speculat doar un lat turistic al zonei ignorand orice idée de Regulament-cadru de urbanism, iar noi structuri de ospitalitate “moderna” au obturat blocurile dormitor, dar si orice urma de casa traditionala care specula sustenabil stuful.

Comunitatea a ramas sa isi gestioneze subzistenta. Insa initiativele de subzistenta sunt virtuoase, iar exploatarea durabila si artistica a stufului in Mahmudia inseamna un pas catre un antreprenoriat real.

“Cu siguranta poate fi un boost pentru dezvoltarea durabila locala, tocmai pentru ca materia prima e locala si regenerabila, apoi pentru ca mana de lucru e locala. Adica faci bani din ce ai tu acasa la tine. Si fara sa strici ceva”, spune Ana Maria Suciu de la Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni, castigatoarea celui de-al cincilea episod al Concursului Comunitatii Durabile.

Romulus Eugen Matei, consilier pentru firma Auto Total din Bucuresti, victorios in al doilea episod al concursului, crede ca “pentru o comunitate deosebita cum sunt toate cele din Delta, viziunea trebuie sa fie axata pe dezvoltarea de mai multe proiecte similare cu atelierul de impletit, precum tricotaje locale, olarit si alte chestii care reprezinta traditia locala”.

“Proximitatea cu principalul loc de locomotie in Delta, barca, e mai mult decat important”, incheie el.

mahmudia impletituri

 

Intreprinderile sociale in aceste zone sunt binevenite atat pentru reinvierea si conservarea traditiilor locale, cat si pentru dezvoltarea locala, desigur intr-un mod sustenabil, sunt de accord toti castigatorii. “Astfel de organizatii asigura locuri de munca, aduc venituri suplimentare la stat, dar promoveaza in acelasi timp vechile obiceiuri carora le este acordata o atentie nesemnificativa in ziua de azi (in special din partea celor tineri). Mai ales ca o afacere de impletit stuf si papura este in acord cu dezvoltarea durabila: nu polueaza, consumul de energie este foarte redus - odata ce se realizeaza manual, materia prima este absolut regenerabila”, crede Andreea Radu de la Patronatul Roman din Braila, primul castigator al concursului. Singura conditie pentru a fi un succes este “o activitate de marketing intensa, cu accent pe valorile locale si cu o promovare atat la nivel national dar si international”, conchide castigatoarea.

“Profitul se poate reinvesti si businessul creste. Tot de aici pot pleca alte idei de investitii cu aceeasi valoare sociala si de piata”, adauga Dorin Craciun de la Reper21 din Timisoara, al treilea castigator.

“E nevoie ca oamenii sa fie prinsi in activitati prin care sa nu isi piarda traditiile, mai ales ca ofertele economice locale sunt foarte reduse. Am cunoscut o persoana care pentru un venit decent trebuie sa lucreze la 300 km distanta”, ne spune Alina Iosifescu de la ANBCC.

Ruxandra Apetrei de la Fundatia pentru Dezvoltarea Popoarelor mentioneaza ca produsele sunt confectionate cu grija, au o calitate buna si pot fi vandute cu usurinta, pe multe canale (un site de prezentare ar putea fi o idee buna). “Cred ca ar trebui speculata mai mult, in prezentarea atelierului si a produselor, impresia foarte seducatoare de “lucru bun, facut de femei la tara”, purtator de specific al Deltei si de mister”, incheie Ruxandra.

Letea

Letea, sit UNESCO


Mahmudia a fost o avanpremiera la spectacolul Letea. Despre acest loc se stiu prea multe, de la cai salbaticiti la retetele de peste ale doamnei Viorica, de la lacul sarat la padurea de pe dune. E localitatea in care dezvoltarea turistica de masa nu a patruns, iar valoarea naturala adaugata e neatinsa. Arhitectural, satul inca rezista, iar o initiativa legata de inregistrarea satului in patrimonial UNESCO prinde radacini in nisipul dunelor.


In urma excursiei, castigatorii Concursului Dezvoltarii Durabile s-au exprimat critic asupra chestiuniilor legate de turism si de dezvoltare sustenabila a locului.


“Ar fi binevenite trasee turistice prestabilite, dar si indicatii si restrictii pentru protejarea plantelor, animalelor si peisajului”, spune Andreea Radu.


“E preferabil sa evitam cazul turistului care vine sa faca un gratar in Padurea Letea.”


“Letea are toate motivele si avantajele sa obtina protectie UNESCO: resurse naturale diversificate, resurse antropice si culturale conservate si in concordanta cu natura, peisaje „virgine”, poluare redusa, localnici primitori si binevoitori. Sunt superbe casele cu acoperis din stuf si tamplariile si gardurile vopsite cu albastru-bleu, curtile curate si ulitele pline de nisip, fara urma de asfalt. Toate denota respectul pentru natura si traditie. Canalele dunarene parca protejeaza o oaza de dezvoltare durabila”, incheie Andreea.
Turismul in satul Letea ar trebui dezvoltat, insa cu masura si cu grija pentru conservarea aerului specific. Orice incursiune in Letea ar trebui sa ramana o calatorie plina de mister, surprinzatoare sau nu, insa intotdeauna facuta dupa legile “deltei profunde”, zice Ruxandra Apetrei.


Mai tehnic, Matei Eugen crede ca in zona, “mi se pare extrem de relevant ca oricine face un mic tur sa stie si doua trei chestii despre locuri. Localnicii trebuie sa fie instruiti in directia asta si sa fie incurajati sa organizeze tururi pe canale dupa niste reguli stricte in care sa primeze un cat mai mic impact al oamenilor asupra zonelor vizitate”. Letea merita sa fie sit UNESCO.


“Chiar patrimoniu UNESCO nu stiu, insa casele merita pastrate pentru ca sunt impresionante. Iar toate detaliile de pe case sunt foarte frumoase”, spune Ana Maria Suciu.


Si adauga, “daca te gandesti la orice fel de dezvoltare turistica te gandesti la investitii si intervii in natura, trebuie sa ramana super-local, cu ideea de viata la tara, autentic. Daca apar baruri cu manele devine dizgratios”.


Alina Iosifescu, colega Anei, crede ca Letea trebuie exploatate turistic, insa sustenabil. “E important sa intre in patrimonial UNESCO si promovata astfel pt a sublinia specificul locului. Orice constructie se va supune unui regulament strict. Ar fi o masura de promovare turistica excelenta fara a schimba specificul locului”.


“Turistul trebuie sa mearga si sa nu intervina asupra locului. Ceea ce lipseste este un mijloc de transport mai ecologic. Zona e foarte faina, insa, financiar, e greu de ajuns – clasa de mijloc romaneasca ajunge greu, insa asta se va rezolva in timp”, considera Dorin Craciun.


“Sigur ca merita sa fie in patrimoniul cultural UNESCO!”, exclama Dorin. “Daca ar mentine arhitectura locului asa cum e, totul ar fi perfect”.


Indeobste, cei sase castigatori ai concursului, in urma a doua zile de degustari ale saramurii de stiuca, somnului la gratar, platicii fripte ori chefalului marinat, sunt de acord ca ca Letea nu ar suporta decat agroturistii.


Cat despre, padurea Letea, canalele navigabile si pasari, “va rugam, cu grija”…




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter