Salvati Delta

Stiri si evenimente

Zidul de rezistenta culturala. De ce continua oamenii sa salveze Rosia Montana

Anul acesta, FânFest 2012 a atras aproximativ 4000 de oameni la Roșia Montană. În continuare, câteva motive pentru care s-a întâmplat asta.


A pedalat 2533 de kilometri pentru Roșia Montană


Între 15 și 19 august, localnicii din Roșia Montană i-au găzduit pentru al șaptelea an consecutiv pe cei care vor să salveze Roșia Montană și promovează soluții durabile, cum sunt, de pildă, turismul cultural și ecologic. Ca să vă faceți o părere despre eforturile depuse de localnici, trebuie să știți că numai roșianul Eugen David, președintele Asociației Alburnus Maior, a găzduit sute de oameni pe terenurile sale. El și familia lui s-au implicat în organizarea FânFest 2012 și au stat în permanență la dispoziția celor veniți să stea în corturi la Roșia Montană. În curtea lor s-au amenajat toalete ecologice, dușuri, spații de recreere și o cantină pentru invitați. Corturile participanților au împânzit rapid zona, iar focurile de tabără au prilejuit seară de seară discuții lungi între cei prezenți, localnici, organizatori și susținători ai „cauzei". Apropo de cauză, Tică Darie, un român în vârstă de 20 de ani din Suceava, care studiază design multimedia în Copenhaga, a pedalat 2533 de kilometri pentru FânFest. Pasionat de bicicletă, a decis să călătorească timp de o lună având pe furcă logo-ul campaniei Salvați Roșia Montană, afișat ostentativ ca ornamentul din prora unei corăbii. „Călătoria asta a fost și despre oameni. Am cunoscut multă lume faină pe drum. Recomand oricui să facă un drum lung cu bicicleta, dar să aibă o cauză, pentru că, altfel, e greu, îți pierzi motivația. Eu am mers având în minte și în suflet Roșia Montană și le-am povestit oamenilor întâlniți pe drum despre asta. La un moment dat m-am gândit chiar să mă mut la Roșia Montană, să ajut de aici", a spus Tică. El a ținut și un jurnal de călătorie, care poate fi accesat pe site-ul său, http://ticadarie.com/.


Comunitatea care se extinde prin valori și principii


Veste bună pentru Tică și pentru alți tineri ca el, care vor să se mute la Roșia Montană cu gândul că astfel vor salva această localitate, este că fac deja parte din comunitatea roșienilor. Cel puțin, așa gândește Oana Băluță, președinta Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIA. Ea este de părere că FânFest 2012 a fost „o școală de activism, un festival care a avut documentare foarte bune, dezbateri extrem de actuale" și care a coalizat „oameni frumoși și plini de viață, care înțeleg ce înseamnă implicarea în comunitate". „Cred că 2012 este un an aparte în istoria României și mai ales în istoria a ceea ce o să însemne implicarea civică de aici înainte. Am mai avut participare și contestare prin anii '90, dar, după aceea, nu. În 2012 s-a întâmplat ceva, s-a produs un declic. Au fost tot felul de proteste în iarnă, apoi protestele astea au continuat sub o altă formă. Cred că ăsta este unul dintre motivele pentru care atât de mulți oameni au venit acum la FânFest. E un semn foarte bun pentru ceea ce înseamnă participare și implicare, pentru că cei care vin aici chiar cred că sunt genul acela de oameni care se implică în comunitate, care își doresc altfel de lume, altfel de principii, altfel de valori și o altfel de clasă politică", a declarat Oana Băluță. „Tot mai mulți oameni se vor grupa în jurul a ceea ce înseamnă Roșia Montană. Va fi un exemplu de bună practică pentru ce înseamnă revendicarea unei comunități care depășește granițele unui teritoriu.


Comunitatea se extinde prin asumarea unor principii și valori comune. Nu e musai să locuiești aici pentru a înțelege ce înseamnă Roșia Montană", a mai spus președinta Centrului Filia.


„Mi se pare extrem de important ce se întâmplă cu Roșia. [...] E cea mai importantă miză și cea mai atent urmărită miză a societății civile românești. Foloseam mai demult expresia <>. Pentru mine, Roșia Montană e simptomatică din toate punctele de vedere pentru ceea ce se petrece cu România". (Cornel Vîlcu, lector universitar la UBB Cluj)
„Roșia Montană e ușa care, dacă am pierde această luptă, ar permite multe alte răutăți în această țară." (Raluca Dan, organizator FânFest)


Cum și de ce salvează artiștii Roșia Montană


Zidul de rezistență culturală în fața inițiativelor de a face din Roșia Montană o zonă monoindustrială, de exploatare minieră prin cianuri, a fost fortificat de concertele, cenaclurile literare, proiecțiile de filme, tururile ghidate ale zonei, piesele de teatru, expozițiile, dezbaterile de activism social și celelalte activități de la FânFest 2012. Mihnea Blidariu - solistul trupei Luna Amară, Oigăn - chitaristul de la Kumm, frații scriitori Alexandru și Mihail Vakulovski și poetul Mugur Grosu sunt doar câțiva dintre artiștii care au făcut front comun și au sprijinit Roșia Montană și FânFest-ul prin creațiile lor.


Puțin probabil să fie cineva care n-a auzit versurile Luna Amară care spun că „De la vorbă până la faptă e un drum etern/ ca de la Roșia Montană până la Guvern". Mihnea Blidariu, solistul trupei, s-a implicat aproape în fiecare an în organizarea FânFest și a militat pentru Roșia Montană în aproape toate concertele sale. „Pentru mine, Roșia Montană înseamnă în primul rând demnitate și dorința de a trăi liber, pe care acești oameni care refuză să plece [locuitorii care nu acceptă să fie strămutați pentru a se începe exploatarea cu cianuri - n.r.] ni le insuflă tuturor. Înseamnă ceva dincolo de împotrivirea față de un proiect cu cianuri. Înseamnă un moment în care România poate să aibă acces din nou la curaj; la curajul celor din '89, la curajul celor din București, din Piața Universității și din alte locuri din țară, la curajul celor care au luptat în munți împotriva dictaturii", a spus muzicianul.


Scriitorul basarabean Alexandru Vakulovski, autorul romanului „157 de trepte spre iad sau salvați-mă la Roșia Montană", consideră că „Roșia Montană e un loc care trebuie salvat. Un loc care cuprinde foarte multă istorie a românilor și pe care e jenant să-l distrugem, să rămânem fără el". Cartea sa despre Roșia Montană, desemnată de revista „Timpul" drept romanul anului 2010, a fost scrisă tot venind la Roșia Montană, la FânFest, dar și în alte perioade. „Am auzit foarte multe povești și am citit despre istoria acestui loc și de aici a pornit totul. Fac și eu ce pot pentru a salva Roșia, dacă sunt scriitor. Am scris un roman și foarte multe articole", a spus Alexandru Vakulovski. Pentru el, Roșia Montană este și „un loc perfect pentru a-și întâlni prietenii din România", acesta fiind un motiv în plus să facă an de an drumul din Republica Moldova până în Roșia Montană. Fratele său, scriitorul Mihail Vakulovski, s-a declarat încântat de organizarea FânFest 2012, deoarece „a fost interesant din punct de vedere cultural, pentru că am avut și literatură, și teatru, și film, și experimente, și muzică". „Pentru mine, Roșia Montană înseamnă exact FânFest și oamenii care vor să rămână aici. Sunt împotriva exploatării cu cianură. Dacă dacii și romanii au putut să scoată aurul și nu s-a întâmplat nimic aici și e așa de frumos, de ce n-ar exploata într-un mod mai ecologic românii?", a declarat Mihail Vakulovski. Și Oigăn, chitaristul de la Kumm, este un opozant al exploatării miniere cu cianuri. El asociază Roșia Montană în mare măsură cu FânFest, despre care spune că este „o combinație de cauză faină și atmosferă mișto".


Și pe poetul Mugur Grosu îl leagă multe lucruri de Roșia Montană. Printre altele, și-a petrecut o zi din luna de miere aici. Iar, după FânFest-ul de anul acesta, o să rămână în amintirea multora ca fiind poetul care ținea un cenaclu literar inedit lângă cort, la șase dimineața. Citea poezie pentru vecinii de cort, care îl ascultau pe jumătate adormiți. Ce-l deranjează pe Mugur cel mai tare este că, din punctul lui de vedere, se pune abuziv problema strămutării unor oameni împotriva voinței lor pentru a se începe un proiect minier „controversat". „Proprietatea privată e garantată prin Constituție. Dacă mâine găsește sub casa ta cineva petrol, nu mi se pare ok ca alții să decidă dacă să-ți ia ție casa și să te mute", a concluzionat poetul.


O biserică și pentru atei


La câțiva kilometri de localitatea Roșia Montană, un drum pietruit și greu accesibil duce la Roșia Poieni. Aici, comuniștii au scufundat casele și biserica într-un lac toxic, folosit la exploatarea cuprului. Singura mărturie a dezastrului este turla bisericii, care iese la suprafață ca un vlăstar crescut într-o crăpătură de beton. Sfidează, acuză și avertizează. O biserică în care se pot încrede și ateii.

 

Articol scris de Maria Popa si publicat in numarul 13 al revistei Comunitatii Durabile.

 




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter