Salvati Delta

Stiri si evenimente

Dezvoltare durabila la sacosa


                  Dacă gurile rele ne fac neam de traistă, statisticile recente ne arată că suntem neam de pungă de plastic. Dar, cu ajutorul reglementărilor UE şi al unor iniţiative non-profit, situaţia se poate schimba. Organizaţia ViitorPlus, care din 2009 a demarat proiectul „Sacoșa de pânză”, este doar unul dintre exemple,

                     Într-o zi de vineri pe platforma industrială Faur Poarta 1 este o liniște de weekend. De-o parte și de alta a aleii principale sunt depozite imense ale mai multor firme. Atelierul de lucru, în care tocmai s-au mutat cei de la “Sacoșa de pânză” este la etajul 1 într-una dintre clădiri. Victor Marusic, cel care m-a întâmpinat, se scuză: ”abia ne-am mutat, avem pe aici numai cutii”, dar mașinile de cusut se aud mergând de zor. În atelier,  în mijlocul camerei, o masă mare de lucru susține câteva zeci de sacoșe de pânză. Lângă fereastra, sunt încolonate mașinile de cusut, la care lucrează croitoresele. Pentru câteva momente au ridicat privirea de la lucru, dar mâinile și picioarele lor continuau să surfileze pânza.

                    Conform statisticilor Ministerului Mediului din 2009, numărul pungilor de plastic folosite anual în România se ridica la cinci miliarde, ceea ce ar însemna că un român folosește aproape zilnic o pungă, dar nu mai mult de 20 de minute. O mică parte dintre acestea ajung la reciclat, iar descompunerea restului de pungi durează de la 400 la 1000 de ani. Impunerea eco-taxei de 0,2 lei pe punga de către Ministerul Mediului în 2009, deși a dus la o scădere cu 80% a consumului de pungi de plastic, nu a reușit să-i dezvețe pe români să folosească pungile de plastic.

                   Primii care au crezut în ideea acestui proiect au fost cei de la Fundația The Body Shop, care au investit 5000 de euro pentru demararea atelierului. Pe urmă, banii au venit din vânzarea sacoșelor și din diverse premii pe care le-au câștigat și care le-au permis să susțină întreprinderea.


Competiția


                    O problema cu care se confruntă cei de la ViitorPlus este concurența de pe piața sacoșelor de pânză: „ne luptăm cu concurenți care nu înglobează impactul pozitiv de mediu și social, ci care urmăresc numai profitul. S-a pus problema dacă să le dăm noi un exemplu de bună practică și să uităm de atingerea unor obiective economice”. Cel mai mare competitor este China - ei produc în serie, lucru cu care un atelier mic nu poate concura. Coordonatorii proiectului încearcă să-i convingă pe oameni că, atunci când cumpără de la „Sacoșa de pânză”, nu cumpără doar un obiect pe care îl folosesc în mod cotidian, ci ajută și niște oameni care au nevoie să se reintegreze socio-profesional. Mai mult, demonstrează că sunt prietenoși cu mediul, pentru că, în confecționarea sacoșelor se folosește doar bumbac organic, iar imprimeul este realizat doar din vopsea ecologică, pe bază de apă. Materia primă folosită, bumbacul, este crescut în apropiere, în Europa de est, întru cât în România nu se mai cultivă bumbac, însă țesătura este realizată în România.

 

Oamenii

                   

             Cele șase croitorese care lucrează în atelier au fost angajate prin intermediul organizației Ateliere fără Frontiere, parteneră în proiect.  „Eu am venit printr-o prietenă care cunoaște pe cineva de la Ateliere fără Frontiere. Înainte am stimulat copii cu dizabilități, în diferite centre, am lucrat și ca bonă...”, își reface circuitul profesional doamna Geanina, croitoreasă în atelier.

                   

                    Organizația Ateliere fără Frontiere se ocupă de recrutare și de consiliere profesională și psihologică și întocmește un parcurs de carieră pentru fiecare beneficiar. Persoanele angajate pot rămâne maxim doi ani în proiect, în tot acest timp fiind consiliate și încurajate să își dezvolte abilități noi sau să urmeze cursuri de reconversie profesională. De asemenea, sunt susținute să își caute alte locuri de muncă în domeniul pe care și-l doresc. Doamna Mihaela, care este hipoacuzică, este cea mai veche în croitul de sacoșe de pânză, cu o experienţă de un an și două luni.

                   Dintre angajații de până acum, trei persoane lucrează la domiciliu.  Sunt foști lucrători în industria textilă, care au avut diverse probleme de sănătate. Prin acest proiect ei au fost ajutați să își redobândească abilitățile pe care și le-au pierdut la un moment dat. Inițierea croitoreselor este făcută de către două doamne maistru, care le predau un curs de iniţiere, după care urmează primele produse de probă, un examen și munca poate începe.”Acum facem sacoșă mare cu colț, e pentru prima oară în viața mea”, recunoaște una dintre croitorese care este cea mai nouă.

                   Printre cei care apelează la „Sacoșa de pânză” sunt persoane juridice care au nevoie de sacoșe pentru angajați sau diferite evenimente, dar și persoane fizice care au auzit de la prieteni, din mediul online sau participând la diferite târguri.

 

Transformare


După doi ani de muncă, cei de la Sacoșa de pânză au simțit că au ajuns la un alt nivel. Deja nu se mai ocupă doar de sacoșe ci și-au diversificat producția. Astfel că la aniversarea din 20 octombrie a fost inaugurat “Atelierul de pânză”, unde în continuare sunt produse obiecte din bumbac şi iută.  Pe lângă sacoșe se produc brățări, semne de carte, huse de telefon, ghiozdane, veste.

Din dorința de a afecta cât mai puțin mediul, coordonatorii proiectului au căutat metode de imprimare cât mai nepoluante. Astfel s-a ajuns la linogravură, o metodă folosită pentru imprimare, mult mai ecologică decât serigrafia (metoda utilizată până acum). Procedeul  constă în sculptarea în linoleum tare, cu pânză pe spate, a unei matrițe, după care aceasta este cerneluită și aplicată, prin presare, pe pânză. Momentan linogravura este în stadiul de experiment, pentru că atelierul nu dispune de o presă și nu oferă claritate pentru desenele mari.

 

Cifrele proiectului

 

-       “Sacoșa de pânză” este în al doilea an de desfășurare;

-       Nouă persoane din categorii defavorizate au fost angajate în proiect; în acest moment lucrează în atelier trei persoane, iar alte trei care au probleme de mobilitate își desfășoară activitatea de acasă;

-       22.000 de sacoșe de pânză au fost produse și vândute până acum, datorită cărora s-a evitat folosirea a aproximativ 3 milioane de pungi de plastic (s-au folosit calculele date de Ministerul Mediului conform căruia anual se folosesc 5 miliarde de pungi de plastic în România);

-       capacitatea de producţie a atelierului: 3000 sacose /luna;

dacă fiecare român ar renunța la 75 de pungi de plastic anual, atunci și-ar putea cumpăra 1 sacoșă de pânză pe care să o reutilizeze tot anul (75x0, 2 lei ecotaxă/pungă de plastic= 15 lei/ sacosă de pânză);

-       o sacoșă de pânză poate duce până la 15 kilograme;

-       pentru 9 lei puteți cumpăra o sacoșă de pânză simplă, iar pentru una cu buzunare și burduf plătiți până la 25 de lei.

 

De la hârtie la plastic și de la plastic la pânză


 În 1852, Francis Wolle a inventat punga de hârtie pentru transportarea cumpărăturilor. Timp de o sută de ani, punga de hârtie “a suferit” modificări multiple, care au făcut-o mai rezistentă, mai ușor de fabricat și mai ușor de pliat. Cu toate îmbunătățirile aduse, ea a fost înlocuită de sora ei mai modernă, punga de plastic. În 1957 a apărut prima pungă de plastic folosită pentru sendvișuri, fiind considerată mai igienică decât cea de hârtie. Sten Gustaf Thulin a venit cu ideea pungii de plastic la începutul anilor ’60, pe când lucra la Celloplast, o firmă de împachetare din Suedia. În 1965 firma a patentat punga de plastic în întreaga lume. În 1969, New Yorkul a dat o nouă întrebuințare pungilor de plastic, și anume, erau folosite pentru a colecta gunoiul.

În 1982 Kroger, un lanț de magazine din Cincinnati, USA, a înlocuit pungile de hârtie cu pungile de plastic și acest gest a fost curând copiat de rivalul său, Safeway.

În 1994 Danemarca este prima țară care impune taxe pe pungile de plastic, urmată în 2002 de Irlanda și abia în 2009 de România. Din 2007 în diverse state din America (San Francisco, Connecticut) au fost interzise pungile de plastic în hipermarketuri.

„Cu cincizeci de ani în urmă aproape că nu auzise nimeni de pungile de plastic de unică folosință. Acum le folosim câteva minute, după care ne poluează mediul zeci de ani. Totuși, atitudinile sociale evoluează și există o dorință generalizată de schimbare. De aceea analizăm toate opțiunile, inclusiv interzicerea la nivel european a pungilor din plastic pentru transport. Avem nevoie de punctele de vedere ale cât mai multor oameni cu putință pentru a ne completa analizele științifice și pentru a stimula politica în această chestiune care ne sufocă mediul”, a declarat, în luna mai, comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik.

Statisticile UE arată că, în fiecare an, un european obișnuit consumă aproximativ cinci sute de pungi de plastic pentru a-și transporta bunurile cumpărate, iar cea mai mare pare dintre acestea sunt folosite o singură dată. În acest context, Comisia Europeană derulează o nouă rundă de consultări pentru a reduce utilizarea și impactul pungilor de plastic.

Volumul total al pungilor din plastic pentru transport produse în Europa, în 2008, a fost de 3,4 milioane de tone, ceea ce echivalează cu greutatea a peste două milioane de autoturisme. Conform informării Comisiei Europene, greutatea mică și dimensiunile reduse ale pungilor de plastic fac ca acestea să eludeze adeseori sistemul de gestionare a deșeurilor, ajungând în mediul marin, și pot trece sute de ani până când pungile sfârșesc prin a se descompune. „Durata îndelungată de viață a pungilor de plastic face ca în acest moment să plutească, doar în Marea Mediterană, circa 250 de miliarde de particule de plastic, cu o greutate totală de 500 de tone. Aceste particule pot cauza sufocarea organismelor marine care le ingerează accidental sau le confundă cu hrana. Materialele plastice se descompun în particule minuscule și au un înalt potențial de contaminare a solului și a apelor, întrucât pot conține aditivi, precum poluanții organici persistenți”, se arată în comunicarea forului European

 

 

 

ViitorPlus

Organizația și-a început activitatea în 2006 cu obiectivul de a contribui la o lume mai bună şi mai durabilă. Inițiativa proiectului “Sacoșa de pânză” este un răspuns la problema consumului mare de pungi de plastic, iar scopul lor a fost să ofere consumatorilor o alternativă sustenabilă. Proiectul se desfăşoară într-o întreprindere socială, în care sacoșele sunt confecționate cu grijă față de mediu. Atelierul are 6 angajați, care provin din medii defavorizate: trei lucrează la atelier, iar alţi trei, cu probleme de mobilitate, lucrează de acasă.


 

 

 




Nota: articol scris de Loredana Diaconescu si publicat in numarul 6/ Octombrie 2011 al revistei Comuniitatii Durabile




login

Concursul comunitatii durabile



Cel mai durabil proiect

Toate episoadele


Revista comunitatii durabile

Revista comunitate durabila

Arhiva revista

Prezenti pe Social Media

Comunitate durabila pe Facebook Comunitate durabila pe Twitter